Erau replica parintilor lor, imaginea la scara mica a adultului educat, responsabil si respectabil. Da, respectabil doar, pentru ca aceste clone nu s-au bucurat de respectul gastii. Erau plictisitori si, in general, deosebit de enervanti. Daca ar fi sa fac o comparatie, m-as referi la ateii care nu numai ca detesta credinciosii, ci au si o doza de frustrare din cauza ca nu-si pot explica nici utilitatea credintei, si cu atat mai putin trairile spirituale ale credinciosului. E ceva ce ii depaseste si cred ca asa am patit si noi cu aceste exemplare anti-distractie…

Nu eram ca ei, iar ei nu erau ca noi. Ecuatia era simpla: voi nu ne deranjati si nici noi nu va deranjam, cu exceptia cazurilor in care depasiti nivelul suportabil de “perfectiune” si ne vedem nevoiti sa va aplicam “o corectie”.

Anii au trecut si diferentele dintre “ei” si “noi” s-au estompat. Mai mult, s-a intamplat ceva neprevazut cu 10-20 de ani in urma: am ajuns pe mana “lor”.

Sa va explic…

In ultimul timp am fost destul de frecvent la stomatologie – am avut mai multe probleme de rezolvat. Facand drumul de la stoma’ pana acasa pe jos, am avut timp sa-mi limpezesc gandurile. La un moment dat, ca din senin, mi-a venit sa ma intreb cum ar fi daca stomatoloaga mea (in paranteza fie spus: un inger!) n-ar fi invatat cand a trebuit s-o faca?!…

Intrebarea a clarificat tot ce era de clarificat si mi-am spus: “Doamne, te rog, ai grija de mine ca, atunci cand am probleme de sanatate, sa ajung pe mana unui tocilar! Pe mana unui suflet care a invatat cu constiinciozitate si care isi stapaneste domeniul de specialitate!”

Imi dau seama ca noi, “baietii”, am fost indeajuns de ignoranti ca sa ii catalogam tocilari pe toti cei care nu si-au batut joc de educatia lor si majoritatea dintre ei nu aveau nimic in comun cu  intelesul termenului “tocilar*”…  Acesti elevi/studenti n-au facut altceva decat sa-si vada de studiile lor cu seriozitate.

Imi cer iertare de la toti “asa-zisii tocilari” pentru orice cuvant si atitudine nepotrivita din trecut!
Va iubesc!

*tocilar – fig. elev sau student care isi invata lectiile pe dinafara, in mod mecanic

Foto: istockphoto.com

Smecherul evanghelic* este crestinul evanghelic pentru care smerenia, formele de evlavie si credinta sunt surse (si) de profit. Profit social si material. El e deosebit de descurcaret, tot timpul in “focul evenimentelor”, langa personajele marcante ale comunitatii, langa “cei care conteaza”.

Smecherul evanghelic, intr-o privinta, e discret. Isi cultiva interesele in tacere si evita sa intre-n discutii “grele” despre teme sensibile, precum situatie materiala sau ierarhie sociala, poate si pentru ca ar falsa flagrant intr-un cor ad-hoc al nemultumirilor.

Smecherul evanghelic are o situatie materiala mult peste medie sau e chiar bogat. Pentru un “outsider”, sursa binecuvantarilor de care acesta se bucura e incerta si plina de mistere. Educatia lui nu este in relatie directa cu “valoarea” lui financiara, nu studiile superioare sunt premisa succesului sau.

Smecherul evanghelic e o prezenta, oarecum, placuta. Om al conjuncturilor favorabile, stie ca pentru a fructifica fiecare relatie are nevoie de un caracter echilibrat. Evita “dansul pe sarma” si se pozitioneaza-n centru pe scala opiniilor si atitudinilor dintre extreme.

Smecherul evanghelic este un personaj indispensabil, nu numai in viziunea lui, ci si a in a celor cu care colaboreaza. Are o abilitate speciala de a-si sustine utilitatea, fara cuvinte – el e tornada solutiilor si a relatiilor cu folos. Face si desface cu o incredere de sine surprinzatoare.

Smecherul evanghelic considera ca bunurile dobandite i se cuvin. Tot ce poseda este din partea lui Dumnezeu si, din aceasta perspectiva, nu exista nemeritat sau prea mult. El doar joaca rolul care i s-a distribuit de Sus, fara prea multe carcoteli.

Smecherul evanghelic e cel care, la caldura semineului din vila proprie, rezolva reducerea costurilor aferente unui eveniment de profil. Nu intelege nevoia profesionalizarii departamentului inchinarii si aplica un tratament financiar in consecinta. El este cel care stie cum se poate eficientiza propagarea evangheliei, inclusiv din punct de vedere material. Obtine fonduri, dar nu are bani. Trimite rapoarte detaliate finantatorilor, insa despre costul moral al subfinantarii nu scoate o vorba.

Smecherul evanghelic nu-si asuma provocari majore. Pentru el, drumul batatorit e cel sigur si nici macar dinamica proprie crestinismului nu-l dezechilibreaza. Nu este spirit revolutionar, prefera umbra formulelor conservatoare.

Smecherul evanghelic cunoaste codul textelor politicoase si utile. Cand vrea sa obtina ceva e prietenos, generos si rabdator. Cu privire la scopurile sale, e consecvent si neobosit.

Smecherul evanghelic, de regula, nu-i un om rau si e chiar credincios.
In afara de smecherie, nimic nu i se poate reprosa…

*sunt sigur ca acest gen de personaj poate fi gasit si in alte comunitati, religioase sau nu

Foto: istockphoto.com