Intr-un episod recent LA Ink, l-am vazut pe Nikki Sixx intr-o discutie cu Kat Von D. Nu stiu daca mai sunt impreuna, dar in timpul filmarilor erau. Whateve’…

Kat ii povestea despre cartea ei, despre ce i-a mai ramas de facut inainte s-o dea la tipar. Era preocupata de prefata cartii, nu nu stia cine ar putea-o scrie si nici nu s-ar fi simtit confortabil sa roage pe cineva. I se parea ca ar fi fost o invitatie ca acel cineva sa scrie laudativ despre ea…

La un moment dat, Nikki i-a spus ca are o surpriza pentru ea si a scos un dosar. “Am scris cate ceva despre tine. Daca-ti place, ar putea fi prefata de care ai nevoie…“. Kat a fost impresionata si, in acelasi timp, surprinsa de gestul iubitului ei. Parea confuza…

“Vrei sa ti-l citesc?” a intrebat-o Nikki si dupa aprobarea ei tacita i-a citit textul. Parea ca-i un romantic pierdut in post-modernism, un sensibil intr-o lume insensibila. Stilul delicat al scrierii a avut efect. Kat a fost topita… Problema prefetei a fost rezolvata.

Sensibilitatea lui Nikki a fost o surpriza si pentru mine. De ce? Pentru ca-n anii ‘80-’90 gasca Motley Crue poza in party animals. Imaginea lor era de baieti rai (ma rog, cat de rai puteau fi niste rockeri glam metal…) si, in afara de cateva balade rock, n-au avut prea multe in comun cu emotiile fine…

Pana la urma, Nikki-i basist si basistii sunt oameni cu sentimente alese*. Plus ca-n decembrie va implini 52 de ani si probabil ca timpul si-a lasat amprenta si peste felul lui de a fi. Mi-a placut tipu’!

Nu va feriti copiii de el! Nu musca!
Nikki-i un inger. OK, un inger tatuat…

*nu-s de acord cu generalizarile, dar asta merge…

Foto: www.myspace.com/nikkisixx

Daca-mi cumpar o carte, o fac pentru ca sunt interesat de ce are de spus autorul. Poate-mi place stilul lui, poate ma atrage subiectul… exista cel putin un argument in legatura cu continutul. Din nefericire, cand pofta de litere ma-npinge sa deschid cartea, dau de o prefata. Fiind un cititor politicos, nu-mi permit sa sar peste ea, ceea ce, de obicei, pare a fi un defect…

De ce-i nevoie sa gust si din scrisul altuia, daca nu sunt interesat de el? Banii pe care-i dau pentru o carte au o destinatie clara…

Daca autorul e contemporan, nici nu vreau sa stiu ce gen de interese il leaga de cel care-l elogiaza in deschidere. Sunt sigur ca sunt si exceptii, dar probabil nu gresesc presupunand ca tipul de relatie “te scarpin pe spate – ma scarpini pe spate” functioneaza si-n literatura.

Cum ar fi sa iau bilet la Requiem-ul de Verdi si, drept prefata, sa am parte si de o repriza de romante dedicate lui Verdi?…

Foto: ankor, sub licenta Creative Commons