BASSPLAYER.RO: Esti basistul din The Marker, formatia-revelatie a lui 2009, cu care intr-un singur an ai parcurs un traseu impresionant. Cum te simti ca parte din acest “miracol”?

ANDREI PRODAN: Da, eu sunt basistul trupei The Marker, dupa cum ai spus, si care speram noi sa nu ramana “fomatia-revelatie” doar a anului 2009. Bine spus “miracol”, sunt foarte uimit si entuziasmat de ce se intampla cu noi. Am inceput de un an de zile si am reusit sa realizam destule pana acum si ne dorim ca lucrurile sa nu ramana aici.

BASSPLAYER.RO: De unde dragostea pentru bas? Cand si cum s-a intamplat apropierea de acest instrument?

A. P.: O sa sune ciudat, dar mie nu mi-a placut niciodata chitara bas, mi s-a parut un instrument ascuns intr-o formatie si greu de perceput de catre ascultatori. Am fost silit de tatal meu, daca nu e prea dur spus, sa invat la chitara bas pentru ca era nevoie sa completez o alta trupa. Ii multumesc pentru ca a fost consecvent cu mine atunci si nu m-a lasat in voia mediocritatii. Eram la varsta de 12 ani cand am invatat sa cant, atunci cand bataia mingii si joaca de-a “pac pac” iti ocupau tot timpul pana sa apara calculatorul si-n casa mea. Imi era foarte greu sa-mi las colegii din echipa de fotbal, stiind ca la ora 18.00 aveam intalnire cu profesorul meu particular de chitara. Pe atunci stiam si chitara acustica, acest lucru m-a ajutat sa pricep mult mai  usor cum functioneaza acest instrument numit bas. Iata ca usor, usor a venit si dragostea, cred ca mi s-ar fi potrivit pe atunci piesa “Choose to love” a trupei The Marker.

BASSPLAYER.RO: Din cate stiu, canti pe un Fender. De ce preferi aceasta marca si nu Music Man, Warwick, Yamaha sau alta? Ne prezenti basul tau?

A. P.: Daca as fi avut bani multi mi-as fi cumparat unul din fiecare brand, chiar daca Warwick-ul nu ma prea atrage cu aspectul sau si de Yamaha nu am avut parte. Music Man-ul mi s-a parut intotdeauna “fratele mai mic” al Fenderului, dar, dupa cum ti-am spus, nu m-a ajutat bugetul ca sa-i pot face o analiza mai indeaproape. Chitara pe care cant acum este, evident, un Fender, model American Vintage ‘57 Precison, construit in SUA. Nu prea pot spune multe despre ea pentru ca este foarte simpla, dar, exprimandu-ma mai direct, suna “de te-ndoaie”. Dupa cum spuneam, mie imi plac chitarele mai “vintage” si nu prea complicate de aceea intodeauna am adrmirat Fenderul, care prin simplitatea lui a fost si va ramane brandul de top in stilul pe care-l abordez cu trupa.

BASSPLAYER.RO: Cum functioneaza colaborarea cu Octav [Octav Capota, tobe, The Marker], a doua jumatate a sectiei ritmice? Care sunt aspectele muzicale carora le acordati o atentie deosebita?

A. P.: Evident, ca si basist, Octav e primul om la care sunt atent in timp ce cantam. Toata lumea a auzit de expresia “basul si cu toba mare” si e chiar adevarata. Daca aceste doua elemente nu sunt contopite in mod corect, automat dispare balansul trupei, iar tobele isi pierd muzicaliatea. In rest, incercam sa fim cat mai atenti unul la celalat in timpul cantatului si sa nu uitam ce am stabilit acasa.

BASSPLAYER.RO: Esti interesat si de alte zone muzicale? Daca ai avea oportunitatea, in ce zone stilistice te-ai aventura cu un alt proiect?

A. P.: Deocamdata nu prea am avut cand sa fiu interesat, pentru ca intotdeauna am iubit rock-ul si acest lucru mi-a cam pus “ochelari de cal”.

BASSPLAYER.RO: Din cate stiu, pentru The Marker exista si o calatorie spirituala si acest drum este legat de crestinism si de mediul evanghelic. Ce ne poti spune despre acest aspect? Este posibil ca succesul vostru sa fie consecinta unor vieti bine fundamentate din punct de vedere spiritual?

A. P.: Eu cred ca orice om, in orice domeniu, ar trebui sa aiba o viata bine fundamentata din punct de vedere spiritual. Trupa The Marker este si ne luptam sa fie bazata pe o platforma sanatoasa si necontaminata din punct de vedere spiritual, moral si restu’. Sucesul care ne-a urmarit si care ne va mai urmari se datoreaza absolut lui Dumnezeu.

BASSPLAYER.RO: Cum vezi viitorul The Marker? Poate exista optiunea ca formatia sa supravietuiasca exclusiv in Romania? Cat de importanta ar fi intrarea pe noi piete muzicale, in primul rand, cele europene?

A. P.: Dorinta noastra a fost intotdeauna sa apara o trupa de genul The Marker in Romaina, care sa fie bine structurata pe toate planurile, acestea fiind: muzicalitate, imagine, comercialitate si, nu in ultimul rand, stabilitate. Eu sper ca trupa The Marker, si nu numai, sa reuseasca sa ridice nivelul tarii din toate puncetele de vedere. Cat despre iesirea in afara suntem disponibili la orice oferta, acest lucru fiind dovedit de faptul ca versurile noastre sunt in engleza.

Foto: Andrei Prodan

Today is a good day to die!” – cu aceste cuvinte incepe filmul Flatliners. L-am vazut cu multi ani in urma dar n-am reusit sa uit aceasta replica…

“Today is a good day to start a blog!” – asa va incepe “nebunia” de pe bassplayer.ro…

Imi place mai mult sa scriu decat sa vorbesc si, intr-un fel, imi este si mai usor. Acest blog s-a nascut in ideea de a vorbi despre lucrurile care ma preocupa si despre care si mie mi-ar placea sa citesc. Subiecte & scrieri simple, prietenoase sau incomode, calde sau reci… toate la un loc.

Sper sa va simtiti bine “la mine acasa”, pe bassplayer.ro!

Let the journey begin!…

Foto: stockxpert.com