Sunete
Imi plac oamenii consecventi, mai ales daca motivatiile lor nu au ca sursa prostia. Ii admir pe cei care pot sa vada dincolo de provocarile imediate si nu renunta sa faca binele, binele in care cred. Niste oameni dedicati s-au incapatanat sa fie prezenti pe piata media cu o revista de muzica tiparita chiar si-n 2010, cand unele reviste isi iau adio de la cititori, iar altele executa miscari de PR discutabile.
Sunete e un produs de tipar placut. Cat timp te infrupti din el, iti da senzatia ca traiesti intr-o societate normala, cu nevoi culturale firesti. Daca in timp ce-l citesti iti permiti sa si sorbi dintr-un vin bun, intins pe canapea, intr-o pozitie odihnitoare, risti sa uiti in ce zona a globului traiesti…
Chiar m-am gandit ca lipsa unei “literaturi pop” de specialitate, in acest caz, de muzica, spune multe despre pozitionarea culturala a unei societati. In cazul nostru, Sunete e exceptia, gura de aer intr-un mediu toxic. Probabil ca-i intr-o situatie la fel de incomoda ca si cineva care trebuie sa mearga urgent la WC, dar fotograful ii cere sa stea disciplinat in formatie si sa zambeasca. Spun asta pentru ca au renuntat la editarea lunara si o comit doar periodic.
Sper ca fatalismul din titlul ultimului CD Parazitii, “Tot ce e bun tre sa dispara”, sa nu atinga Sunete si nici pe cei carora le place un aer cultural ceva mai curat.
Din cate am inteles, Cehov a scris/spus ca “Daca ai o pusca pe scena, va trebui s-o folosesti!”, asa ca fugiti pana la unul dintre magazinele Inmedio si cumparati ultimul numar Sunete (Nr.66/Mai MMX), disponibil in comert de doua-trei zile*. Pe coperta: Eric Clapton.
Chiar daca nu e zi de nastere si chiar daca in era digitala ar putea suna cinic (dar nu este!): La Multi Ani, Sunete!
*cel putin, in Cluj…
Logo Sunete: http://revistasunete.ro/logo/
Coperta Sunete: Revista Sunete
Tagged as consecventa, cultura, hard rock, indie, jazz, muzica, pop, revista, rock, sunete + Categorized as muzica