Bass player

Zoltan Sebestyen · Credinta, muzica, design si alte "nebunii"…

Suicidul

Suicidul

Suicidul e forma finala a desprinderii de Dumnezeu. E exercitarea unui control nefiresc, dincolo de atributiile umane. Din moment ce punctul zero, constiinta existentei, ia fiinta fara consimtamantul celui in cauza, probabil ca ar fi natural ca si cel ultim sa se produca in aceleasi conditii.

Suicidul e consecinta unei dumnezeiri autoproclamate, renuntare la incredere, la versiunea consolidata a sperantei. Desigur, problemele care duc la acest rezultat sunt mult mai practice si deseori, la prima vedere, dezgolite de orice continut profund. In spatele lor insa e mult mai mult de atat. O durere (reala sau inchipuita) permite dezvoltarea unei gandiri bazate pe negare. Astfel, chiar si valorile existente devin surse de nemultumire/frustrare, desi ele de fapt nu s-au schimbat.

Din cauza interpretarilor viciate plusul devine minus. O stare sufleteasca profund negativa arde tot in jurul sau si, asemenea unui virus, nu lasa nimic neatins. Daca in astfel de circumstante cei apropiati au atitudini distructive fata de persoana in cauza (de genul “Tu nu esti bun de nimic!” sau “Tu nu valorezi nimic!”) caderea in gol primeste impulsuri noi. As indrazni sa spun ca in functie de tipul de relationare o problema personala poate deveni una cu ramificatii sociale. Neputinta unuia are sanse sa se dezvolte intr-o neputinta colectiva…

Exista cineva care sa nu se fi gandit la sinucidere sau cel putin la un somn lung din care nimeni sa nu-l trezeasca? Poate ca da, dar multi au facut-o. Nici eu nu sunt o exceptie.

Oricum ar fi fost si oricum ar fi azi, e o zi noua, prima din restul vietii noastre, o noua sansa de a ne bucura de tot ce nu ne-am bucurat ieri!

…si, daca azi nu ti-a spus nimeni, o fac eu:

Esti o persoana speciala si avem nevoie de tine!

Foto: centrifuga*teatrante, sub licenta Creative Commons


Tagged as , + Categorized as una-alta

11 Comments

  1. “Esti o persoana speciala si avem nevoie de tine!” Sa iti respir aerul? Pentru ce ai nevoie de mine?
    Nu traim dupa nevoi! Nevoia ne conduce sau noi conducem nevoia?

  2. In ideea ca “Esti o persoana unica + valoroasa!”…

  3. “Suicidul e forma finala a desprinderii de Dumnezeu”
    Eu aş crede că te înşeli. Cum îţi argumentezi afirmaţia?

  4. Ma insel? In ce fel? Dezvolta, te rog!

  5. Păi eu te-am rugat primul să îți susții afirmația. :) Promit că o să te combat.

  6. Intrebarea ar trebui sa fie clara. Deocamdata, nu este… :)

  7. Ah, nicicum nu ne înţelegem. Uite ce am comentat în altă parte:
    “sinuciderea nu are cum sa fie intotdeauna o forma de despartire de Dumnezeu. argumentul ca e un păcat si nu mai ai timp sa te caiesti e aberant. tot asa am putea crede ca mergand pe strada am avut un gand nepotrivit sau am spus ceva care nu trebuia sa spunem si, cum in clipa urmatoare ne-a calcat o masina si am murit, o sa mergem in iad pentru ca nu am avut cand sa ne căim. în plus, trebuie ţinut cont de faptul că se ajunge la suicid în urma unor dereglări psihice. sinucigaşul rareori este un om sănătos şi pe deplin responsabil de faptele sale. când mi-a zis cineva pentru prima dată că sinucigaşii s-ar putea să nu meargă obligatoriu în iad, mi s-a părut un gând foarte revoltător. dar pe urmă, după ce m-am gândit, mi-am dat seama că ăsta trebuie să fie adevărul. Isus a murit pentru toate păcatele noastre, nu? toate înseamnă cele trecute şi cele viitoare… (bineînţeles, aşa cum atrăgea atenţia şi Pavel, ăsta nu trebuie să fie pretext pentru trăirea în păcat)”

    Deci eu zicem că sinuciderea nu este întotdeauna o formă a despărţirii de Dumnezeu.

  8. argumentul ca e un păcat si nu mai ai timp sa te caiesti e aberant

    Aberant? De ce? Avem cale de intoarcere?…

    tot asa am putea crede ca mergand pe strada am avut un gand nepotrivit sau am spus ceva care nu trebuia sa spunem si, cum in clipa urmatoare ne-a calcat o masina si am murit, o sa mergem in iad pentru ca nu am avut cand sa ne căim.

    As indrazni sa spun ca un “gand nepotrivit” si actul sinuciderii difera-n greutate. E o diferenta majora intre gand & infaptuire…

    în plus, trebuie ţinut cont de faptul că se ajunge la suicid în urma unor dereglări psihice. sinucigaşul rareori este un om sănătos şi pe deplin responsabil de faptele sale

    Nu discutam pe baza de statistici, deci nu stim. Inclin sa cred ca majoritatea sunt sanatosi…

    Isus a murit pentru toate păcatele noastre, nu? toate înseamnă cele trecute şi cele viitoare… (bineînţeles, aşa cum atrăgea atenţia şi Pavel, ăsta nu trebuie să fie pretext pentru trăirea în păcat)

    Asa e. Totusi, asa cum si tu ai spus-o, avem unele responsabilitati…

  9. E aberant în contextul celui de-al doilea paragraf din comentariul meu. Faci o distincţie între păcate şi nu ştiu pe ce bază. Eu nu am găsit în Biblie clasificarea asta.
    Înclini să crezi că sunt sănătoşi? Poate fizic, că mintal şi spiritual în niciun caz. Suniciderea e luată în calcul rareori de oameni care nu trec prin depresii puternice. Depresia e o boală…
    În niciun caz nu susţin sinuciderea, dar nici nu pot să fiu de acord cu afirmaţia că toţi sinucigaşii sfârşesc în iad.

  10. Am exprimat o parere personala si n-am folosit cuvinte grele cum ar fi “pacat” si “iad”…

Trackbacks & Pingbacks

  1. Suicidul | Bisericata.com

    [...] Continua pe blogul lui Zoltán Sebestyén AKPC_IDS += "7959,";Popularity: unranked [?] [...]

Leave a Reply

Do NOT fill this !