Painea cea de…

A trecut inca o saptamana si, pentru mine, a trecut cu bine. Simt nevoia sa ma opresc si “sa-mi ajustez profilul”, ca pe axa smerenie – aroganta sa fiu mai aproape de prima.

Cred ca-i momentul sa-I multumesc lui Dumnezeu pentru cateva “amanunte”:
1. am avut si in ultimele sapte zile un acoperis deasupra mea, liniste si pereti neincercati de ape,
2. am avut ce bea si ce manca dimineata, la pranz si seara,
3. am putut lucra, am avut inspiratie si s-au nascut niste lucruri interesante,
4. mi-am putut trai viata spirituala liber, fara sa fiu persecutat pentru credinta mea,
5. am putut exista fara sa fac greseli majore,
6. am reusit sa mai fac cativa pasi inspre implinirea unor vise,
7. am fost iubit si mi s-a permis sa iubesc
Sunt recunoscator pentru aceste lucruri si sper sa nu ma-ndepartez de esenta lor nici atunci cand nu ma gandesc la ele in acest fel…
Foto: Superrune, sub licenta Creative Commons
Tagged as credinta, multumire, paine, smerenie + Categorized as credinta
super tare articolu’ asta!felicitari,cel mai fain blog asta e!
Esti prea generos, Beni!