Bass player

Ce rezolvi?
Ce demonstrezi?…

Crezi ca pentru societate va conta gestul tau? Crezi ca vei deveni mai mult decat o cifra intr-o statistica?
Crezi ca lumea asta pragmatica are nevoie de “melodrama” unui anonim?
Crezi ca agitatia din jur se va opri macar pentru o clipa din cauza ta?
Crezi ca, undeva, ferita de ochii curiosilor neavizati, exista o Carte de Aur cu numele celor care au ales sa plece?
Crezi ca, undeva, exista o elita care priveste cu admiratie aceasta forma de renuntare?
Crezi ca, brusc, vei deveni faimos si mormantul tau nu va rezista sub greutatea coroanelor?
Crezi ca vei deveni un simbol? Un fel de Che Guevara sau John Lennon si chipul tau va ajunge pe tricouri?
Crezi ca scrisoarea ta de adio va misca munti si va fi o revelatie?
Crezi ca vei avea o reputatie post-mortem de invidiat?
Crezi ca in urma pasului facut se va rezolva macar una dintre problemele lumii?
Crezi ca, in afara de admiratia pentru luptatori, exista admiratie si pentru cei care evita lupta?
Crezi ca problemele tale sunt cele mai mari?
Crezi ca doar situatia ta pare fara iesire?
Crezi ca vei lasa ceva in urma ta, in afara de durerea cauzata celor apropiati?
Crezi ca din ochii maica-tii se vor usca vreodata lacrimile?
Crezi ca va veni ziua in care tatal tau, cel care in tine a vazut perpetuarea vietii, se va linisti?
Crezi ca sora ta/fratele tau va uita vreodata cum v-ati jucat impreuna in curtea casei in care ati copilarit?
Crezi ca suicidul e singura solutie pentru tine?
Crezi ca ai gasit drumul spre salvare?!…

M-am trezit cu aceste intrebari dupa ce am citit materialul despre Sergiu Comsa, studentul de la arhitectura care s-a aruncat de pe cladirea in care lucra. Nu am intentia sa minimalizez problemele altora, dar… imi pun intrebarea, ce rezolva suicidul? Cred ca nimic. Absolut nimic.

Mi se pare ca e un gest care, in loc sa elibereze, duce intr-o directie nedorita. E foarte posibil ca incheierea voluntara a socotelilor cu viata sa duca intr-un loc unde-i infinit mai greu decat aici, pe pamant…

Sergiu a lasat un bilet pe care a scris “un indemn pentru semeni”: “Nu va mai prostiti, si treziti-va, traiti si bucurati-va de imprejurimi, nu le distrugeti. Nu exista rai, nici iad, exista doar suflet. Simtiti-l!”

Nu exista?
Oare?…

Foto: practicalowl, sub licenta Creative Commons

Tagged as drama, iad, lacrimi, moarte, Sergiu Comsa, suicid + Categorized as credinta, una-alta