Bass player

Va fi o zi ca toate celelalte. Peste o saptamana sau peste patruzeci de ani… nu stiu si nici nu am voie sa stiu. Nimic nu va prevesti ceva extraordinar si, intr-un fel, nici nu va fi. Orele vor trece cu viteza cunoscuta, fara ezitare. Aerul va respira cum m-a obisnuit, la fel de greoi ca de obicei. Deasupra mea, acelasi gri prafuit…

Se va intampla pe neasteptate. Pentru a evita confruntarea, va alege un moment in care nu ma voi gandi la ea. Ma va atinge de undeva, de jos, si se va raspandi. Pornind din talpi spre partea superioara a corpului, caldura ei va trece prin fiecare dintre membre. Va fi botezul despartirii de tot ce am stiut despre viata, pana in acel moment.

Acea senzatie ma va opri si va stopa orice tentativa de miscare. La fel ca o mangaiere, ma va consola pentru recunoasterea momentului si va dizolva orice urma de gand panicard.
Va urma o perceptie confuza a simturilor si o imagine difuza despre control. Voi inceta a mai fi eu insumi si… voi inceta a mai fi.

Dar, in acest proces, va exista un moment care imi va permite sa vad prin ce am trecut. Va fi un montagne russe al imaginilor, fiecare cu substratul spiritual aferent. Va fi despartirea mea de mine, de faptele mele si de consecintele lor – revelatia suprema cu privire la ce a fost si ce va urma. Imi doresc un singur lucru. Imi doresc ca printre acele imagini despre urmarile deciziilor luate sa nu descopar niciuna care sa fi schimbat ireversibil vreo viata, in sens negativ. Nu poate fi altfel!

Imagine: istockphoto.com