Bass player

Saptamanal trec prin ceea ce ne-am obisnuit sa numim “shopping”. De voie/de nevoie, pierd la cumparaturi aproximativ doua ore la fiecare sapte zile, doar nu pot sa las frigiderul gol si tubul de pasta de dinti fara “substanta”.

Ma vad nevoit sa ma opresc si sa fac o paranteza. Felul in care m-am exprimat mai inainte, “…doar nu pot sa las frigiderul gol…”, nu-mi place deloc. Suna a siguranta de sine sora cu fudulia. Ca sa tai din elan, clarific urgent: cand nu-mi voi permite sa ma duc la cumparaturi nu o voi face si cand nu-mi voi permite “luxul” mai multor optiuni, ma voi rezuma la un singur fel, la ceva “entry level”, la cartofi, de exemplu…

PRIMUL PAS – CARUCIORUL

Sesiunea de achizitii alimentare incepe cu luarea unui carucior. Deja am o problema: caruciorul e destul de mare si imi sugereaza un volum de cumparaturi mult peste cel de care as putea vreodata avea nevoie. Mesajul e clar: super/hyper -market-ul ma vrea un consumator fara limite. Nu e bine…

AL DOILEA PAS – LISTA

Cu caruciorul in fata, intru in magazin si incep sa fac ce am de facut. Misiunea mea e clara: trebuie sa adun tot ce am trecut, acasa, pe lista. De obicei nu exagerez si ma limitez la produsele fara de care viata pare c-ar fi mai putin prietenoasa cu mine. Ceva de la raionul A, ceva de la raionul B, C si asa mai departe. Ceva de origine animalica, ceva de origine non-animalica, desi… daca ma gandesc mai bine, cele mai multe alimente care se transforma-n mine se trag dintr-un patruped: porc, vaca si, nu-i exclus, din cand in cand, cal. Era sa mentionez si pestele, dar cele patru picioare nu mi-au iesit la socoteala…

AL TREILEA PAS – NEGOCIEREA

Tot ce mi-am propus sa cumpar e-n carucior. Asta-i momentul in care imi pot forta limitele si, dupa o socoteala fulger, daca monetarul permite, pot sa mai aleg cateva “arogante”. Imi negociez prioritatile cu mine insumi si aleg ceva dulce sau sarat, in functie de ce pare sa promita clipe de hedonism perfecte.

SENTIMENTE & SENZATII

Activitatea mea din  super/hyper -market-uri ma deprima. Caruciorul ma intimideaza pentru ca imi cere prea mult – o performanta pentru care nu sunt pregatit –, iar cumparaturile parca ma plaseaza in zona indecentei. Da, e justificat sa pun mai multe alimente-n carucior, doar nu vreau sa am bataie de cap timp de o saptamana, dar actul adunarii produselor ma copleseste prin nefirescul sau. Normal este sa iau o bucata de carne si s-o mananc daca mi-e foame, nu sa-mi iau 2 kg de pulpe de pui in ideea ca mi se va face foame la un moment dat. E ca si cum mi-as prevedea viitorul [adica stiu ca voi trai si saptamana viitoare] si m-as pregati in consecinta. Un nonsens.

De obicei, la final, sunt stors de vlaga. Chiar daca ies cu pungi pline, ma simt gol…

Foto: istockphoto.com

Tagged as carucior, cumparaturi, frigider, hypermarket, shopping, supermarket + Categorized as una-alta