De la zero
Fiecare zi e un nou moment zero. Parca dupa fiecare 24 de ore imi reiau viata de la inceput, reinvat tot, redescopar felul ei de functionare si ma readaptez la conditiile existente. Parca fiecare zi imi cere sa reafirm utilitatea ei (si a mea), de parca s-ar repeta, desi amandoi stim ca nu o face.
Lipseste firul rosu, acea legatura cu trecutul, care justifica prezentul. Ziua pe care o traiesc ar trebui sa fie consecinta zilelor precedente – sau macar sa aduca o oarecare mostenire din partea celor apuse – dar nu se-ntampla asa. In fiecare zi tai un nou cordon ombilical care ma elibereaza in directia unor promisiuni, dar fara sa primesc vreo indrumare privind directia.
Nu am nimic. Cel putin, asa simt si asa am simtit intotdeauna. Nu exista nimic pe care sa mi-l ia cineva si sa simt ca am pierdut ceva. Cei mai apropiati ar putea spune ca nu-i adevarat, ca nu pot spune ca nu am nimic. Strict din punct de vedere material, ar avea dreptate, dar asta n-ar schimba cu nimic felul in care simt.
Sunt liber de temeri. De la un om care nu are nimic, nu poate fi luat nimic. Cel putin, asa simt…
Tagged as nimic, viata, zero + Categorized as una-alta
Te voi citi mai des. Scrie mai mult.
Se pare ca sunt si surprize placute prin desert… Mersi mult!