Bass player

Cel mai des, intalnirile noastre intamplatoare se rezuma la un dialog lipsit de substanta:

- “Ce mai faci?” – intreaba unul dintre cei doi.
- “Bine.” – raspunde celalalt si i-o intoarce:
- “…dar tu?”
- “Bine si eu, mersi! – continua primul.

Unii te-ntreaba direct cu raspunsul inclus in intrebare: “Ce mai faci? Bine?”, semn ca ei chiar nu-s interesati de ce ai tu de spus sau… semn ca ei nu cred ca le-ai raspunde altceva decat ce “se obisnuieste”.

Problemele incep dupa acest prim nivel. Daca nu avem ce sa ne spunem sau daca nu vrem sa vorbim despre noi, urmeaza momente de deruta. Cum continuam? Suntem prea aproape de inceputul intalnirii iar incheierea ei brusca ne-ar califica pentru eticheta “Nepoliticos”. Plus ca vrem sa fim si placuti, daca-i posibil…

Cum continuam?…

Facem un efort rapid si incercam sa scoatem la suprafata orice informatie-cheie care ne-ar putea scoate din impas. Cu ce se ocupa omul? Unde lucra cand ne-am vazut cu un/doi an/ani in urma? Era deja casatorit sau urma sa o comita?

Daca avem noroc, gasim ceva din trecut si continuam cu stangacie: “Tot acolo…?”, “Cum merge?”, “Tot cu ea…?” si asa mai departe.

Nenorocirea e ca noi stim din primul moment ca nu vrem sa stam de vorba cu omul respectiv. Stim ca amandoi ne-am descurcat destul de bine-n viata si fara celalalt, asa ca… nu avem neaparata nevoie de un dialog.

Nu ne dorim intalniri neasteptate pentru ca ne solicita. Ne solicita emotional si intelectual, iar noi – nu-i asa? -, nu ne dorim complicatii inutile. Oricum, nevoile noastre de comunicare sunt perfect acoperite de Facebook si, daca-i rost de un deranj mai mare, de Yahoo Messenger sau Skype, platforme pe care le controlam 100%. O intalnire fata in fata reduce nivelul controlului la 50%, ceea ce ne poate provoca o stare de disconfort…

Fiecare intalnire ne-ar putea aduce ceva nou sau, in limbaj de marketing, “plus valoare”. Doar de noi depinde daca o va face…