Bass player

Sunt obisnuit cu normalitatea si orice intalnire cu lipsa acesteia ma intristeaza. Ce inteleg prin normalitate? In primul rand bunul simt si acele calitati care permit existenta, functionare, stabilitate si evolutie. Normalitatea presupune si o relationare “normala” (la nivel individual si social) la tot ce “misca” in jurul nostru. Normalitatea inseamna libertate si respectul libertatii.

Simplitatea lui Bono surprinde si cucereste. Felul lui de a comunica este o lectie de sinceritate si firesc. El a facut pentru altii infinit mai mult decat ne-am putea dori sa facem vreodata, insa este un om modest. Bono este un om normal, deci placut. Dialogul cu Assayas se desfasoara in termenii unei prietenii vechi, bazata pe incredere si respect.

SUNT MEDIOCRU, DECI EXIST

Pentru majoritate, mediocritatea este o conditie familiara si prietenoasa. Ea genereaza simpatii la nivel empatic, folosindu-se de nevoia de consolare a celor multi care nu reusesc sa iasa de sub umbrela sa. Dominata de neputinta, aceasta categorie rezoneaza mai usor cu incercarile esuate decat cu succesele.

Cu 10 ani in urma am fost mult prea preocupat de Helloween, Savatage & Dream Theater ca sa am timp, ochi si urechi si pentru U2. Clipurile vazute pe MTV & VH1 si unele piese auzite la radio nu mi-au trezit interesul pentru ei.

Timpul a trecut si s-a produs o schimbare. Azi cred ca U2 e una dintre cele mai mari formatii din toate timpurile, daca nu cea mai mare…

Today is a good day to die!” – cu aceste cuvinte incepe filmul Flatliners. L-am vazut cu multi ani in urma dar n-am reusit sa uit aceasta replica…

“Today is a good day to start a blog!” – asa va incepe “nebunia” de pe bassplayer.ro…