Bass player

Am avut sansa de a participa la musikmesse in prima zi a expozitiei, din partea magazinului Barock. Chiar daca recesiunea nu l-a ocolit – numar mai mic de expozanti -, evenimentul a fost spectaculos. Daca ma gandesc la marimea spatiului expozitional si la varietatea marcilor reprezentate, nu cred sa fi existat vreun vizitator nemultumit…

Este posibil sa colaborezi cu o casa de discuri din Romania fara sa semnezi un contract? Da, sigur! Cel putin, Alexandrina Hristov a reusit.

Informatiile de calitate sunt legate de o autoritate. Daca ne gandim la muzica – o nisa -, aceasta autoritate poate fi un profesionist (compozitor, muzicolog, instrumentist, dirijor, profesor etc.) sau o institutie (scoala/academie de muzica, editura, revista de specialitate, asociatie, un producator de instrumente muzicale, un producator de aparatura studio etc.). Rezultatele cautarilor pe un anumit subiect sunt relevante din punct de vedere calitativ numai daca la identificarea sursei descoperim o autoritate.

Pe “la noi” exista un obicei nefericit: acela de a spune lucruri mari, apreciative, despre persoane/personalitati care si-au incheiat socotelile cu cele lumesti si ne-au parasit pentru totdeauna. Doar un exemplu: Laura Stoica. Dupa moartea ei, brusc, a fost ridicata in slavi si de cei care, in timpul vietii ei, n-au dat nici doi bani…

Rob Halford, “The Metal God”, solistul trupei Judas Priest, a lansat recent un album de Craciun, intitulat “Winter Songs”. Pentru mine aparitia acestui CD e o surpriza la care, evident, nu m-as fi asteptat. Judas Priest e una dintre acele formatii de care, prin anii ‘70-’80, parintii au incercat sa-si tina copiii departe, fara succes…

Esti basistul din The Marker, formatia-revelatie a lui 2009, cu care intr-un singur an ai parcurs un traseu impresionant. Cum te simti ca parte din acest “miracol”?

Da, eu sunt basistul trupei The Marker, dupa cum ai spus, si care speram noi sa nu ramana “fomatia-revelatie” doar a anului 2009. Bine spus “miracol”…

Sunt obisnuit cu normalitatea si orice intalnire cu lipsa acesteia ma intristeaza. Ce inteleg prin normalitate? In primul rand bunul simt si acele calitati care permit existenta, functionare, stabilitate si evolutie. Normalitatea presupune si o relationare “normala” (la nivel individual si social) la tot ce “misca” in jurul nostru. Normalitatea inseamna libertate si respectul libertatii.

Simplitatea lui Bono surprinde si cucereste. Felul lui de a comunica este o lectie de sinceritate si firesc. El a facut pentru altii infinit mai mult decat ne-am putea dori sa facem vreodata, insa este un om modest. Bono este un om normal, deci placut. Dialogul cu Assayas se desfasoara in termenii unei prietenii vechi, bazata pe incredere si respect.

SUNT MEDIOCRU, DECI EXIST

Pentru majoritate, mediocritatea este o conditie familiara si prietenoasa. Ea genereaza simpatii la nivel empatic, folosindu-se de nevoia de consolare a celor multi care nu reusesc sa iasa de sub umbrela sa. Dominata de neputinta, aceasta categorie rezoneaza mai usor cu incercarile esuate decat cu succesele.

Cu 10 ani in urma am fost mult prea preocupat de Helloween, Savatage & Dream Theater ca sa am timp, ochi si urechi si pentru U2. Clipurile vazute pe MTV & VH1 si unele piese auzite la radio nu mi-au trezit interesul pentru ei.

Timpul a trecut si s-a produs o schimbare. Azi cred ca U2 e una dintre cele mai mari formatii din toate timpurile, daca nu cea mai mare…