Festivalul Woodstock e un reper cultural, un punct zero, daca nu chiar o revolutie. Woodstock a insemnat trei zile de pace si muzica, trei zile de Sex and Drugs and Rock ‘n’ Roll. A fost un fel de inmultire a painilor si a pestilor, dar fara componenta sacrala si cu diferente majore in privinta trairilor. Woodstock s-a nascut intr-o perioada-n care perceptele conservatoare erau dominante si America isi pierdea fiii in Vietnam. Woodstock a fost o declaratie de libertate si parte a revolutiei sexuale din anii ‘60. Pentru unii a fost, este si ramane ceva sfant, o referinta absoluta pentru libertate.

Pentru mine e altceva. E iluzia unei libertati imposibile, imaginea unor idealuri confuze si o poveste fara final fericit. Probabil ca unii vor spune ca mi-ar fi placut si mie nebunia de acolo. Probabil ca asa e, si mie mi-ar fi placut si m-ar fi luat valul revolutionar… Nu sunt extraterestru… cred ca as fi rezonat cu acel sentiment de libertate colectiva…

Sunt adeptul libertatii, in primul rand al libertatilor individuale, si inteleg nevoia unor momente majore in lupta pentru libertate. Unele forme de comuniune au o forta extraordinara de a aduce schimbari, atat la nivel mental, cat si la nivel spiritual si, indiferent de continut, “multi” inseamna si o forma de legitimizare.

Nu am intentia sa critic, dar mi se pare ca nu-i nimic extraordinar in a-ti da drumul de undeva de sus si a nu te opri pana nu te lovesti de pragul de jos. Pana la urma, e mai greu sa mentii un oarecare echilibru decat sa traiesti fara limite. Poate ca, de fapt, nu sunt doua cai viabile. Poate ca doar un singur drum ne duce acolo unde putem insemna ceva pentru copiii nostri, cei care-n 2019 ne vor cere bani sa mearga la a 50-a aniversare a festivalului…

Nu cred in Woodstock.
Imi pare rau…

Foto: nytimes.com

Imi plac oamenii consecventi, mai ales daca motivatiile lor nu au ca sursa prostia. Ii admir pe cei care pot sa vada dincolo de provocarile imediate si nu renunta sa faca binele, binele in care cred. Niste oameni dedicati s-au incapatanat sa fie prezenti pe piata media cu o revista de muzica tiparita chiar si-n 2010, cand unele reviste isi iau adio de la cititori, iar altele executa miscari de PR discutabile.

Sunete e un produs de tipar placut. Cat timp te infrupti din el, iti da senzatia ca traiesti intr-o societate normala, cu nevoi culturale firesti. Daca in timp ce-l citesti iti permiti sa si sorbi dintr-un vin bun, intins pe canapea, intr-o pozitie odihnitoare, risti sa uiti in ce zona a globului traiesti…

Chiar m-am gandit ca lipsa unei “literaturi pop” de specialitate, in acest caz, de muzica, spune multe despre pozitionarea culturala a unei societati. In cazul nostru, Sunete e exceptia, gura de aer intr-un mediu toxic. Probabil ca-i intr-o situatie la fel de incomoda ca si cineva care trebuie sa mearga urgent la WC, dar fotograful ii cere sa stea disciplinat in formatie si sa zambeasca. Spun asta pentru ca au renuntat la editarea lunara si o comit doar periodic.

Sper ca fatalismul din titlul ultimului CD Parazitii, “Tot ce e bun tre sa dispara”, sa nu atinga Sunete si nici pe cei carora le place un aer cultural ceva mai curat.

Din cate am inteles, Cehov a scris/spus ca “Daca ai o pusca pe scena, va trebui s-o folosesti!”, asa ca fugiti pana la unul dintre magazinele Inmedio si cumparati ultimul numar Sunete (Nr.66/Mai MMX), disponibil in comert de doua-trei zile*. Pe coperta: Eric Clapton.

Chiar daca nu e zi de nastere si chiar daca in era digitala ar putea suna cinic (dar nu este!): La Multi Ani, Sunete!

*cel putin, in Cluj…

Logo Sunete: http://revistasunete.ro/logo/
Coperta Sunete: Revista Sunete

Dupa ce a devenit un show popular in peste 30 de tari, Got Talent ajunge si-n Romania, sub titulatura Romanii au talent. Got Talent e un format TV britanic despre care cel mai des s-a putut auzi legat de Britan’s Got Talent si America’s Got Talent.

Banuiesc ca sunt multi carora Romanii au talent li se va parea o oportunitate de zile mari. Dincolo de tam-tam-ul media, insa, sunt si cateva aspecte despre care organizatorii nu vor vorbi:

1. Multi artisti romani consacrati au probleme de subzistenta. Nu sunt concerte, iar cele existente sunt prost platite.

2. In Romania, in “n” cazuri, relatia casa de discuri – artist se limiteaza la niste obligatii contractuale unidirectionale pe care daca artistul nu le respecta… urmeaza problemele! Unele case nu numai ca nu fac nimic pentru artistii lor, dar ii si tin legati la maini.

3. Castigi concursul. Si? Si ce?!…

a. Semnezi cu o casa de discuri din .ro? Daca da, te rog, intoarce-te la punctul 2.
b. Poate nu vei semna, poate vei deveni un “artist PRO”, un fel de sluga la curtea stapanului. In acest caz ia-ti adio de la idealurile inalte, vei dansa cum ti se va canta!
c. Poate vei semna doar cu o agentie de impresariat artistic. Daca da, te rog sa recitesti punctul 1.

In concluzie:

1. Daca vrei sa fii remarcat intr-o emisiune Got Talent, daca regulamentul permite, inscrie-te la America’s Got Talent, Britain’s Got Talent sau la un alt corespondent european.

2. Daca esti mai intelept cu 2 secunde vei uita de Got Talent si vei porni pe drumul DIY. Daca esti artist, daca ai ceva de spus si daca ai un limbaj artistic individual, vei reusi. Evident, garantii nu exista, dar nici nu vei fi orbit de artificii gen Romanii au talent…

3. Romania’s Got Talent, adica Romanii au talent = Romania’s Wasting Talents – vezi primele trei puncte

Inca ceva. Got Talent nu face altceva decat sa uniformizeze. Intrebat daca ar concura la American Idol, daca ar avea din nou 14 ani, Geoff Tate (Queensryche, voce) a sintetizat superb:

“Nu, n-as face-o niciodata. Vezi, nu sunt de acord cu intreaga mentalitate a acestui concurs si nu cred ca muzica, arta este un eveniment sportiv. Nu cred ca ar trebui sa fie o competitie, pentru ca muzica si arta sunt subiective si depind de capacitatea fiecaruia de a le intelege. (…) E vorba de a te exprima, de felul in care vrei sa pictezi un tablou sau cum sa te exprimi intr-un cantec… Sunt nenumarate feluri in care poti face aceste lucruri…”

Imagine: Richard Willis’s Blog

Nebunia fotbalistica n-a ocolit nici mediul artistic. Indie Folker a scris o piesa despre Adidas Jabulani*, mingea folosita in meciurile din Campionatul Mondial de Fotbal.

“Jabulani” poate fi descarcata de pe pagina dedicata piesei, unde sunt disponibile si versurile. De asemenea, “Jabulani” poate fi trimisa prin email, inclusa pe Facebook, Twitter si alte site-uri, prin optiunile butonului “Share”.

Haideti s-o facem cunoscuta!

Daca tot am adus vorba de Indie Folker, va recomand cu muuulta caldura sa ascultati si, daca va place, sa cumparati albumul sau de debut, “Monsters In Rome”.

Inca ceva, Indie Folker e clujean.
Stiati?…

*jabulani (lb. Zulu) = a (se) bucura; a jubila

Foto: indiefolker.com

Ieri am participat la un examen de doctorat. Doctorandul – azi, deja, doctor – a fost Aaron Fazakas, un tanar compozitor de care ma leaga o prietenie de o viata. Lucrarea sa de doctorat, intitulata “Imagine si sunet in muzica de film – interdeterminare, simbioza, feed-back”, e impresionanta din mai multe motive:

1. tema abordata – muzica de film e o tema “noua” si destul de rar adusa-n discutie in mediul academic romanesc,
2. continut comprehensiv – lucrarea are 351 de pagini, care includ si elemente grafice ilustrative,
3. structurare reductiva pana la cea mai mica unitate tematica – “Doar parcurgerea cuprinsului necesita cel putin zece minute…” – a sintetizat Prof. Dr. Eduard Terenyi, coordonatorul lucrarii
4. felul in care autorul a inteles sa teoretizeze muzica de film,
5. partea practica a lucrarii, care include compozitii proprii de muzica de film

Structura tezei de doctorat

PARTEA 1 – partea teoretica

Capitolul 1 – FILMUL MUT

1. Nasterea unei arte (inceputurile industriei cinematografice)
2. Muzica de cinema in perioada filmului mut (1895-1929)
3. Utilizarea efectelor sonore de ambianta

Capitolul 2 – FILMUL SONOR

4. Filmul sonor (consideratii generale)
5. Comunicarea umana in film
6. Zgomotul de film
7. Muzica de film
8. Linistea generala in film

PARTEA 2 – partea practica

Capitolul 3 – CREATII SONORE PROPRII, DEDICATE ARTEI FILMULUI

9. Muzica de film: Growing Toward The Light (2005)
10. Sinteza sonora de film: Contractul (2010)*

Cateva ganduri…

1. In 1895 a fost inaugurat primul cinematograf.
2. Filmul mut nu a fost niciodata mut. Muzica si efectele sonore au fost interpretate (si reproduse) in timpul proiectiei ca acompaniament la materialul vizual.
3. In cinematografele cu resurse financiare limitate, in care angajarea unei orchestre n-a fost posibila, a fost folosita orga de cinematograf. Acest instrument a avut calitea timbrala de “a imita” (si de a substitui cu succes) orchestra simfonica.
4. “Comunicarea umana** este cea mai frumoasa muzica de film.” – Prof. Dr. Eduard Terenyi
5. Ca punct de plecare, mi s-a parut deosebit de interesant faptul ca, in loc de muzica de film, a fost tratata problematica sonorului in film ceea ce, evident, printre multe altele, include si muzica de film.
6. Titlul lucrarii e usor metaforic, pentru ca “imaginea (…) in muzica de film” este tratata din perspectiva sonora. In acelasi timp, acest titlu permite o interferenta (binevenita) intre planurile tematice.
7. “Orice sentiment are o muzica proprie.” – dirijorul Cristian Sandu, cu referire la paleta larga de emotii si trairi din muzica lui Aaron Fazakas

Aaron a obtinut titlul de doctor cu mentiunea “Summa cum laude”.
Lucrarea sa va fi pusa la dispozitia publicului prin bibliotecile academiilor de muzica din tara.

Informatii, compozitii & contact: www.aaronfazakas.com
Pagina MySpace: www.myspace.com/fazakasaaron
Wikipedia.org: http://ro.wikipedia.org/wiki/Aaron_Fazakas

Imagine: aaronfazakas.com

* Contractul – un film de Horatiu Damian
**ca parte a unei lucrari filmografice (n.m.)

Pentru aniversarea de 25 de ani Helloween si-au surprins fanii cu un album special, intitulat “Unarmed – Best of 25th Anniversary“. Da, este un “best of”, dar in loc sa remixeze si sa remasterizeze cateva hituri, au reorchestrat si reinregistrat 11 dintre piesele cele mai reprezentative.

Partea intr-adevar frumoasa e ca prin “Unarmed…” Helloween ne arata o noua fata a creativitatii lor – piesele au diverse influente, de la pop pana la jazz, iar sound-ul e actual. Unii s-au suparat pentru nonconformismul celor 5 germani, eu, insa, le sunt recunoscator pentru calatoria placuta de pe “Unarmed…”.

Cateva cuvinte despre piese…

1. “Nebunia” incepe cu ultra-clasicul Dr. Stein, intr-o forma soft-jazz, cu pasaje de saxofoane in prim plan si interventii de pian. Dr. Stein e esenta trupei: multa veselie, atmosfera pozitiva si un strop de nebunie.

2. “Best of” Helloween nu poate exista fara Future World. Aici e a doua piesa, cu chitara acustica, solo de percutie si acelasi spirit optimist cu care ne-a obisnuit Helloween in 25 de ani de cariera.

3. If I Could Fly e o piesa din perioada post-Kiske, semnata de Andi Deris. E construita pe o tema de bas groovy si, undeva, pe la mijloc, are o atmosfera de chill-out. E lejera, usoara si reconfortanta.

4. Where The Rain Grows – inca o piesa din perioada recenta a trupei. E apasata, putin melancolica, asa cum un tempo mediu “permite”. E asemanatoare mirosului de dupa ploaie, mirosului de prospetime…

5. Urmeaza cea mai “grea” compozitie: The Keeper’s Trilogy (Medley), care cu ale ei 17 minute trece prin trei piese (legate intre ele):

Halloween – 4:11,
Keeper of the 7 Keys – 5:39 si
The King for a 1000 Years – 7:15

Acest opus a fost aranjat pentru orchestra, cor si Helloween. La realizarea lui au contribuit orchestra si corul simfonic din Praga, sub bagheta lui Adam Klemens. Partea corala de pe ultimul refren din “Keeper…” are influente gospel, sustinute si de text.

Pe scurt: trilogia e o bijuterie!

6. …si am ajuns la Eagle Fly Free. Ne deschide usa si ne pofteste inauntru o voce feminina, cea a lui Harriett Ohlsen, iar vocea lui Andi Deris ne invita la un pahar cu vin rosu. Ramane sa savuram aceste momente cufundati in fotoliile din fata semineului.

7. Perfect Gentleman e o piesa usor autoironica si perfecta pentru a ne scoate din apatie. E dinamica, haioasa si antrenanta. “Yes, I am, I am the perfect gentleman” – e tot ce ne trebuie intr-o situatie plouata. Sa nu uit de solo-ul de chitara: aduce un feeling blues, atipic pentru Helloween.

8. Forever & One e o balada cu o introducere de pian si cu o constructie dinamica progresiva. E deosebit de frumoasa, dar si dureroasa. Acolo te atinge, unde te doare mai mult si, crede-ma, nu te lasa sa scapi… Aur curat!

9. I Want Out e un alt clasic Helloween, un “must have” pe oricare material “best of” sau “live” al formatiei. Ineditul vine dinspre cei mici: refrenul e cantat de un cor de copii. Superb!

10. Fallen To Pieces – inca o piesa cu atmosfera chill-out, cel putin pe strofe. E usor meditativa si da o senzatie de plutire. Solo-ul de chitara acustica aduce elemente din muzica spaniola, traditionala.

11. A Tale That Wasn’t Right e o balada din prima perioada Helloween. In aceasta ultima piesa de pe “Unarmed…” revin in imagine orchestra si corul simfonic din Praga, conturand o drama audio de o mare profunzime, iar interpretarea vocala a lui Andi Deris e deosebit de expresiva.

“Unarmed – Best of 25th Anniversary” e un album special, unic in istoria Helloween. Pe mine m-a cucerit…

Thank you, Helloween!
Thank you for the past 25 years and for the beautiful “Unarmed…”!
I’m deeply grateful for all I got from you!
I love you, guys!

Cover image: helloween.org
Helloween on MySpace: www.myspace.com/helloween

Jani J. Szentkiralyi este deja un nume cu greutate printre chitaristi, cunoscut si recunoscut atat in Ungaria, cat si in Romania. Originar din Zalau, el activeaza in Budapesta si este membru in doua formatii cu traditie in zona hard rock-ului maghiar, in Mobilmania si in Rock Band.

1. Jani, daca bine tin minte, la inceputuri, “greii” chitaristilor din Zalau te tachinau non-stop, iar tu ardeai sa demonstrezi ca nu meriti un astfel de tratament. Ce amintiri ai din acea perioada in care, sa spunem adevarul, s-au gasit destui care n-au crezut in potentialul tau?

Inceputurile… hmmm… frumoase amintiri! Avand in vedere ca la Zalau s-au nascut cateva nume grele din muzica romaneasca, Calin Boca, Mihai ‘MajoneDelTone’ Maja, Raul Kusak, am avut, sa spun asa, norocul si privilegiul de a invata si, cum se spune intre muzicieni, de ‘a fura’ meserie de la ei. Pentru mine, ei au fost etaloane! Faptul ca m-au “tachinat” cred ca a fost bun, pentru ca asta m-a facut sa ma inchid in camera si sa studiez din ce in ce mai mult! Am destule amintiri din acea perioada si sunt foarte frumoase. Tin minte, de exemplu, primul arpegiu pe care mi l-a aratat Calin; mi-a explicat cum trebuie panat si, scurt si la obiect, m-a trimis acasa sa studiez. Sau… cand am primit de la Majone – eu fiind in acea perioada fan Yngwie – o caseta cu Jason Becker (Perpetual Burn) si am inceput sa studiez la indrumarea lui intinderea corzii. Sau… Raul Kusak cand ma invata progresii de jazz-rock si imi facea negative in diferite tonalitati pentru a putea improviza – caseta o mai am si acum!… Ha-ha-ha-ha-ha… Toate acestea au fost (si sunt) momente frumoase pentru mine si daca e vorba de ei, tin sa le multumesc din suflet, si pe aceasta cale!

2. Care sunt chitaristii care au definit evolutia ta profesionala si care sunt etapele in formarea ta din punctul de vedere al influentelor?

Primele influente au fost cele din Zalau, Calin Boca si Mihai Maja. Mai tarziu am devenit fan inrait Yngwie Malmsteen pentru ca dupa aceasta perioada, prin caseta primita de la Mihai, lumea muzicala sa mi se dea peste cap prin fascinanta muzica produsa de Jason Becker. Tin minte ca prima auditie m-a obosit!… Ha-ha-ha-ha-ha…
Ca influente, sunt foarte multi chitaristi care mi-au placut si inca imi plac, cum ar fi Eddie Van Halen sau Steve Vai, care m-a fascinat pe albumul trupei Whitesnake, Slip of the Tongue. Preferatii mei au ramas pana in zilele astea Jason Becker, Marty Friedman, chitaristi pe care ii ascult cu multa placere la orice ora din zi si din noapte!

3. In tara ai avut sansa sa intalnesti muzicieni care sa te marcheze in mod determinant si la care azi sa te gandesti cu mult drag?

Foarte multi! In afara de cei sus-mentionati, urmatorul pas important in viata mea a fost cand m-am dus in probe pentru Shekinah, la Nimrod (Nimrod Szedlacsek, ex-Altar, Shekinah & 4motion) acasa, unde ma astepta impreuna cu Andy (Andy Ghost, Altar, ex-Shekinah)! Am avut emotii!… Ha-ha-ha-ha-ha… Pe ei ii cunosteam doar din concertele Altar la care am participat de cateva ori ca spectator, trupa in care, pe acea vreme, activa si Calin Boca. Anii petrecuti in Shekinah au fost cei mai importanti pentru mine: am invatat enorm de la colegi, am cantat pentru prima data pe scene mari din Romania, efectiv am acumulat experienta de scena – au avut mare influenta asupra mea Andy, Nimrod, Florin (Florin Hamza, ex-Shekinah), Zoli si Gabi (Gabi Bota, ex-Shekinah)! De fiecare data, ma gandesc cu foarte multa placere la anii petrecuti acolo si… sa nu-i uit pe Marius Pop, chitaristul care m-a inlocuit in Shekinah, si Gabi Dragan, cel care l-a inlocuit de cateva ori la tobe pe Florin! Slava Domnului, tin legatura cu fiecare dintre ei si, din cand in cand, mai vorbim pe chat!

4. Inainte sa pleci, in ce formatii ai cantat in Romania si ce rol au avut acele experiente?

Cred ca, fara sa vreau, am raspuns la aceasta intrebare mai sus… Ha-ha-ha-ha-ha… Am avut cateva experimente la Zalau dupa care pasul cel mai mare a fost Shekinah. Primii pasi de experienta scenica au fost facuti cu Shekinah – aici doresc sa-i multumesc lui Andy pentru multele sfaturi primite care mi-au fost de ajutor si pe care nu le-am uitat pana in ziua de azi !

5. Ne-ai putea povesti cum ai ajuns in Budapesta si care a fost evolutia ta in capitala maghiara, pana azi?

Primul pas a fost, de fapt, la Debrecen unde am fost invitat sa inregistrez chitara pe un album live de Gospel – a fost ceva extraordinar! Pentru prima data am luat parte la un proiect mai amplu, cu suflatori, cor si asa mai departe. Dupa inregistrari am luat parte si la mixaj si mastering. Am ramas acolo un an dupa care am simtit ca vreau sa merg mai departe pentru ca in Ungaria, fiind o tara mica, tot ce tine de industria muzicala se petrece in Budapesta. Asa ca mi-am facut bagajele si m-am mutat in capitala. Dupa 6 luni de zile am facut primul pas si am fost invitat sa inregistrez un album pop al unui artist foarte cunoscut, dupa care am luat parte si la cateva concerte. In aceasta perioada l-am cunoscut pe Zeffer András, liderul trupei Mobilmania si, de mai multe ori, am fost cazati in acelasi hotel. Timp de un an de zile am activat ca ’session musician’ in diferite proiecte si, in primul rand, inregistrari. Cel mai important pas facut in aceasta perioada a fost ca am inceput sa lucrez la propriul meu disc pe care mi l-am dorit de foarte multa vreme, fiind impins de faptul ca celebrul producator Mike Varney (cel mai mare producator de chitaristi din toate timpurile: Jason Becker, Marty Friedman, Richie Kotzen, Greg Howe, Paul Gilbert, Vinnie Moore si multi altii) a luat legatura cu mine pentru ca a fost interesat de material. Toate acestea s-au intamplat prin intermediul companiei de chitare Carvin, cu care am inceput sa lucrez in acea perioada. Ei au construit prima mea chitara personalizata.

In ianuarie 2010 am fost ales noul chitarist al trupei Mobilmania si RockBand, 2 trupe cu nume grele in Ungaria si un trecut fabulos; oameni care canta impreuna de peste 30 de ani si au discuri de platina, aur si asa mai departe… Ma simt foarte bine cu ei, sunt foarte fericit ca am devenit colegi si am un respect enorm fata de ei!

6. Stiu ca ti s-a oferit sansa sa canti cu, probabil, cea mai importanta formatie rock din Ungaria, EDDA Muvek. Cum s-a materializat acea colaborare si… cum a fost sa canti impreuna cu artisti de prima clasa, precum Pataky Attila, Alapi Istvan si Gomory Zsolt?

Chitaristul Alapi István mi-e prieten de mai multa vreme, adica dinainte sa ma mut in Ungaria. Prin iunie-iulie 2008 am primit un telefon si am fost intrebat daca doresc sa iau parte la un concert din Budapesta ca invitat, in turneul EDDA 2008, in fiecare oras avand invitat cate un chitarist. Pe 8 august 2008 a venit ziua concertului – a fost pentru prima data cand am avut emotii… Recunosc… Ha-ha-ha-ha-ha…
E o amintire extrem de frumoasa! Pataky Attila, Alapi István, Gömöry Zsolt au fost foarte draguti cu mine.

Dupa aceasta experienta, mi-a ramas in minte un lucru: atitudinea lor fata de fiecare concert, felul in care se pregatesc inainte de urcarea pe scena. Fiecare membru isi pregateste cu grija hainele de scena… s.a.m.d… Ma refer la spiritul de trupa… aceste lucruri mi-au atras foarte mult atentia si mi-au ramas intiparite in minte. Acesti oameni respecta atat scena, cat si publicul si, bineinteles, asta se si oglindeste in succesele pe care le au, ei fiind cea mai cunoscuta trupa rock din Ungaria.

Pentru a doua oara, am intalnit aceste lucruri la Mobilmania. Intr-un cuvant: PROFI! Dupa acest eveniment am fost contactat de Gitar Magazin pentru a face un interviu care a reusit foarte bine!

7. Credinta a avut si are un rol important pentru tine. In ce fel crezi ca a influentat tot ce ti s-a intamplat in ultimii ani?

Credinta in Dumnezeu m-a dus mai departe tot timpul si El m-a indrumat si m-a ajutat la fiecare pas pe care l-am facut pana acum, El fiind sursa inspiratiei mele. De foarte multe ori am fost in situatii dificile si am fost dezorientat. De exemplu, cand m-am mutat la Budapesta am pasit prin credinta cu 100 de Euro in buzunar. Am venit fara sa cunosc pe nimeni aici, fara sa cunosc orasul, efectiv am venit la zero din toate punctele de vedere. Nu cred ca reuseam fara credinta si fara ajutorul Lui! Pot sa spun cu mana pe inima ca, prin urcusuri si coborasuri, Dumnezeu a fost cu mine de fiecare data si nu m-a parasit niciodata. L-am simtit in toate, pana la cele mai mici detalii din viata mea, chiar si in momentele asa-zis “negre” – aici nu ma refer la situatii materiale…

Ca muzician pot sa spun ca El ma tine in toate si ca El este sursa insipratiei mele, bineinteles atata timp cat stau “conectat la sursa”. In decursul vietii mele, de cand L-am cunoscut pe Dumnezeu, am simtit si mi-a aratat de foarte multe ori ca ma iubeste si ca este singura sursa de incredere, Cel care nu te paraseste niciodata! A, sa nu uit… El e cel care iti pune vise marete in inima si ti le si realizeaza, deci sfatul meu e sa nu ezite nimeni sa viseze lucruri marete si sa-si puna standardele la un nivel cat mai ridicat, caci toate lucrurile bune se fac prin El si cu El!

8. Ce urmeaza pentru Jani J. Szentkiralyi? Ce iti doresti pentru viitor?

Hmmm… am vesti bune, slava Domnului! In mai 2010 a inceput turneul Mobilmania si, pana in septembrie, avem circa 40 de concerte, in Ungaria, Romania si Slovacia. Pana pe 1 octombrie trebuie sa terminam inregistrarile noului disc, album la care particip nu numai in calitate de chitarist, dar si in calitate de compozitor. Sa am ocazia sa compun impreuna cu nume grele din muzica maghiara, precum Zeffer András, Kékesi László, Donászy Tibor, Rudán Joe, muzicienii cu discuri de platina si aur, este un mare privilegiu pentru mine!

Zilele acestea am trimis materialul demo lui Mike Varney si lui Jason Becker, de la care am primit deja un email foarte dragut. Intre timp, l-am cunoscut pe senzationalul tobosar Atma Anur (tobosarul chitaristilor) – el e cel care a facut toba pe Cacophony, Jason Becker, Richie Kotzen si a cantat cu Journey si multi multi altii. Vestea buna e ca vom lucra impreuna pe albumul meu! Vorbim destul de des, schimbam idei, iar in cateva saptamani ne apucam de lucru. Pentru mine este o onoare si ma simt binecuvantat sa-l am ca partener pe Atma pe acest disc, care sper din toata inima sa se realizeze in cat mai scurt timp!

Jani J. Szentkiralyi pe YouTube

PARTEA a 2-a – interviu ATMA ANUR

Acum as dori sa-i pun cateva intrebari si lui Atma Anur! Atma, iti multumesc pentru ca ai acceptat sa faci parte din acesta discutie!

9. Cum l-ai cunoscut pe Jani si cum s-a ivit ocazia sa lucrezi la primul sau album solo, in calitate de tobosar? Ce te-a motivat sa lucrezi cu un chitarist care inca nu-i foarte popular, avand in vedere colaborarile tale din trecut cu chitaristi de talie mondiala, precum Jason Becker si Richie Kotzen?

Pentru prima data, l-am intalnit pe Jani pe internet, mai exact pe Facebook. Astfel de platforme virtuale de comunicare, pe care am inceput sa le folosesc recent, au devenit o parte reprezentativa a vietii mele sociale. Pe langa Facebook, am tinut legatura cu Jani pe MySpace si, recent, pe Skype.

In muzica sunt intotdeauna interesat de noutate si de noi incercari. Am fost dintotdeauna genul de om in permanenta cautare de muzicieni “pe felia lui,” muzicieni cu gusturi similare si care nu se tem sa-si cerceteze constant resursele creative. Sunt “sideman” de profesie si am o atitutine deschisa fata de muzica – de orice gen ar fi ea – si fata de muzicieni. In cariera mea de “sideman” nu am fost motivat nici de faima, nici de bani, ci doar de calitatea muzicii si a instrumentistior cu care lucrez. In decursul anilor am avut ocazia sa lucrez cu diferite trupe, cu nenumarate stiluri de muzicieni, multi necunoscuti in momentul in care am inceput colaborarea cu ei. (Perpetual Burn, de exemplu, a fost primul album solo al lui Jason, care avea pe atunci doar 18 ani.) Nu incerc sa fiu un star… Ceea ce imi doresc e sa continuu sa fac muzica de calitate, iar asta nu e atat de simplu cum ar parea.

10. Ne-ai putea dezvalui cate ceva despre setul de tobe pe care il vei folosi pe albumul lui Jani? Ne-ar interesa pentru ca esti cunoscut ca un maestru al formulelor ritmice ciudate, al poliritmiei si pentru ca folosesti seturi de tobe cu foarte multe componente. La ce ne putem astepta de la partitura de tobe si de la sectia ritmica?

In ultimii 20 de ani am folosit tobe DW/PDP si cinele Sabian. Numarul si marimea tobelor si cinelelor le aleg in functie de muzica la care lucrez. Cel mai mare set de percutie pe care l-am folosit include 2 tobe mari (bass drums), 6 tamuri (toms), 3 fusuri (hi-hats) si in jur de 15 cinele (cymbals); cel mai mic include doar o toba mica (snare drum) si maturi (brushes). Nu pot sa spun cu certitudine de 100% ce set de percutie voi folosi pentru Jani inainte de a canta melodiile respective. Ce pot spune insa dupa cateva ascultari este ca voi folosi din plin doua tobe mari.

Desi iubesc poliritmia si ceea ce se numeste “odd metre”, nu m-as numi un maestru. M-as numi, mai degraba, un discipol cu o experienta de 37 de ani in studiul muzicii, care incearca, in orice context s-ar gasi, sa dea ce are mai bun.

In legatura cu albumul lui Jani, va puteti astepta la niste “grooves” interesante si de calitate, la maiestrie si rafinament. Stilul de compozitie al lui Jani e foarte bun, similar stilului lui Jason Becker, asa ca va puteti face o idee. Jani e un instrumentist excelent.

11. Ai lucrat cu Mike Varney si cu Shrapnel Records. Ce parere ai despre albumele instrumentale de azi, avand in vedere ca frecventa solo-urilor de chitara si albumelor solo de chitara a scazut in mijlocul anilor ‘90, dar in aceste zile interesul a inceput sa creasca?

Prin Shrapnel, Mike Varney a realizat ceva extraordinar in industria muzicala. Colaborarea mea cu Mike si cu multi dintre chitaristii pe care i-a descoperit au constituit experiente minunate in cariera mea. Pentru mine importante sunt atat partea vocala, cat si cea instrumentala. Realizarile lui Mike in decursul anilor au contribuit la o crestere a receptivitatii muzicale in ceea ce priveste chitara. Albumele produse de Mike au schimbat modul in care chitara, ca instrument, e perceputa si utilizata in cultura si muzica moderna.

Nu ma pot pronunta cu privire la realizarile altor muzicieni. In ceea ce ma priveste, din 1985, cand mi-am inceput cariera, si pana azi n-am incetat sa fac muzica. Inregistrez muzica si acum; sunt la al saselea CD anul asta, care se adauga celor 119 inregistrate incepand din 1985. Calitatea, in ceea ce ma priveste, a ramas la acelasi standard ridicat – cu alte cuvinte, incercam sa dam ce avem mai bun… Punct. Am invatat foarte multe de la Mike si Steve Fontano in ceea ce priveste obtinerea celor mai bune performante la momentul inregistrarii unui cantec. As vrea sa adaug faptul ca unii chitaristi care au urmat unora precum MacAlpine sau Becker s-au concentrat mai mult pe dexteritate, pe abilitatea fizica, si mai putin pe muzicalitate, ceea ce ar putea face ca unele inregistrari sa fie mai putin interesante decat altele… Nu stiu.

12. Ce rol a avut si are credinta in viata ta, atat la nivel personal, cat si cu referire la muzica pe care o faci?

Pe plan personal, muzica inseamna sa fii egal cu tine insuti si sa te vezi asa cum esti cu adevarat. Muzica inseamna, de asemenea, pe plan interpersonal, comunicarea cu ceilalti. Sunt crestin. Cred in Isus Cristos ca manifestare a Celui care a creat tot ceea ce exista. Banuiesc ca ceilalti sunt mai in masura sa vorbeasca despre modul in care realitatea, asa cum o percep personal, se regaseste in expresia mea exterioara.

Atma, iti multumesc mult pentru timpul acordat si pentru amabilitatea de a ne raspunde la aceste intrebari! Asteptam vesti bune de la tine si iti dorim mult succes in continuare!

Cu 17-18 ani in urma am cantat in trupa clujeana Delirium, formata din muzicieni cu experienta:

Vegh Oliver – chitara (inginer de sunet @ studioul Glas Transilvan)
Cristian Varga – tobe (inginer de ‘audio mastering’ @ Mastervargas)
? – bas > imi cer scuze, dar nu mai tin minte…

Atunci inca nu cantam la chitara bas – m-am ocupat de partea vocala.

Am inregistrat doua piese, dintre care una instrumentala.
Nu mai tin minte titlul piesei cu voce*… in orice caz, o puteti asculta mai jos…

*Oliver, te rog da-mi un semn de viata daca mai stii!

Da, avem nevoie de o miscare de rezistenta. Avem nevoie de voci care se aud si care aprind constiinte. Contextul ne cere o mobilizare exemplara si fara precedent. Avem nevoie de transformari profunde si consistente, care sa duca la schimbari larg vizibile. Dragostea trebuie sa fie manifestata radical, pe cat de radical ne permite. Nu va speriati, dragostea, prin natura ei, nu poate sa faca rau. Dragostea niciodata nu va revitaliza inchizitia sau institutii similare, la fel de distructive…

Avem nevoie de acel Ceva pur despre care stim ca exista undeva, acel Ceva inconfundabil, inexplicabil si incontrolabil…

O forma de rezistenta va trebui sa conduca la o forma de “control”: controlul starii de abandon asupra noastra. O stare de bine absolut intr-o forma non-gravitationala, o stare de echilibru imperturbabil care se confunda cu un cumul de senzatii indescriptibile…

Pana ajungem sa definim o forma de rezistenta comuna, va recomand strigatul mobilizator “The Resistance”, sub semnatura Muse.

Asculta si nu cerceta!…

Foto: bassplayer.ro

BASSPLAYER.RO: Ce s-a intamplat cu The Marker dupa castigarea trofeului de argint la Cerbul de Aur 2009? A urmat o perioada mai linistita…

PAUL MATES (voce/chitara The Marker): Dupa Cerbul de Aur, pentru aproximativ 3 luni, am profitat de castigarea premiului si am umblat din televiziune in televiziune dupa cum ne-a aranjat casa de discuri si am avut concerte. Dupa anul nou a venit iarna, si, cum artistii consacrati nu au cantari in primele luni ale anului, nu am avut nici noi, apoi ne-am pregatit de videoclip si am aranjat totul pana in cel mai mic detaliu, lucru care ne-a luat mult timp, dar s-a anulat, iar de 1 luna si jumatate incoace lucram la organizarea acestui turneu. Pare ca o jumatate de an nu am facut nimic, dar am facut lucruri care nu se vad.

BASSPLAYER.RO: De unde ideea unui set de concerte caritabile si ce inseamna pentru voi acest prim turneu?

P.M.: Intr-un fel a pornit de la Roton, care ne propusese un concert caritabil pentru cineva, dar pana la urma nu a mai avut loc si auzind de Sorin, care sta la cateva strazi distanta de mine, m-am gandit ca ar fi foarte bine sa organizez un turneu. E bine pentru el, ca putem sa facem rost de ceva bani (sper sa vina lumea la concerte), bine pentru noi, ca suntem in priza si un turneu e favorabil din punct de vedere muzical pentru noi, si bine si pentru altii, ca putem veni in diferite orase sa fim auziti de fani.

BASSPLAYER.RO: Aveti multi invitati din prima linie a show-biz-ului romanesc. Cum i-ati ales? Stilistic sunt diferente majore…

P.M.: Am cunoscut multi artisti in ultima perioada si cu toti acesti artisti de prima linie ne-am intersectat la un moment dat si ne-am dat seama ca sunt foarte de treaba. Avand nevoie si de nume sonore, le-am propus “sa se bage si ei”; fiind disponibili, iata ca multi dintre ei ne ajuta.

BASSPLAYER.RO: Fiind cunoscut ca solist Proconsul, la ce ne putem astepta de la aparitia solo a lui Bodo?

P.M.: Hai sa iti zic rationamentul din culise pentru concertul de la Bucuresti… Tot pe 19 vom avea un concert la Zilele orasului Codlea, adica la 200km de Bucuresti, si avand 3 solisti, noi vom fi singurul band usurand astfel munca tuturor. Bodo va veni si va canta o piesa sau doua cu noi ca invitat al trupei, la fel cum vor face si INNA si Alexandra Ungureanu. Cred ca vom face un cover si o piesa de la Proconsul, dar stilul The Marker…

BASSPLAYER.RO: Dupa turneu, ce urmeaza pentru The Marker? Pe cand primul album, primul clip si, poate, un nou single?

P.M.: Nu vreau sa promit multe si sa fac putine, dar stiu ca vom avea cel putin un single (nou) care nu va fi comercial, ci va fi reprezentativ pentru tinta muzicala spre care ne indreptam, piesa careia vrem sa ii facem videoclip, chiar daca nu vom fi sustinuti de Roton, doar pentru ca credem intr-un anumit stil muzical si credem ca va merge. Tintim niste festivaluri cheie in Europa pentru vara asta iar de album nu discutam inca. La un album este foarte multa munca si inca nu avem destul public pentru un album, trebuie sa mai crestem un pic.

Foto: www.myspace.com/themarkerband