Jani J. Szentkiralyi este deja un nume cu greutate printre chitaristi, cunoscut si recunoscut atat in Ungaria, cat si in Romania. Originar din Zalau, el activeaza in Budapesta si este membru in doua formatii cu traditie in zona hard rock-ului maghiar, in Mobilmania si in Rock Band.

1. Jani, daca bine tin minte, la inceputuri, “greii” chitaristilor din Zalau te tachinau non-stop, iar tu ardeai sa demonstrezi ca nu meriti un astfel de tratament. Ce amintiri ai din acea perioada in care, sa spunem adevarul, s-au gasit destui care n-au crezut in potentialul tau?

Inceputurile… hmmm… frumoase amintiri! Avand in vedere ca la Zalau s-au nascut cateva nume grele din muzica romaneasca, Calin Boca, Mihai ‘MajoneDelTone’ Maja, Raul Kusak, am avut, sa spun asa, norocul si privilegiul de a invata si, cum se spune intre muzicieni, de ‘a fura’ meserie de la ei. Pentru mine, ei au fost etaloane! Faptul ca m-au “tachinat” cred ca a fost bun, pentru ca asta m-a facut sa ma inchid in camera si sa studiez din ce in ce mai mult! Am destule amintiri din acea perioada si sunt foarte frumoase. Tin minte, de exemplu, primul arpegiu pe care mi l-a aratat Calin; mi-a explicat cum trebuie panat si, scurt si la obiect, m-a trimis acasa sa studiez. Sau… cand am primit de la Majone – eu fiind in acea perioada fan Yngwie – o caseta cu Jason Becker (Perpetual Burn) si am inceput sa studiez la indrumarea lui intinderea corzii. Sau… Raul Kusak cand ma invata progresii de jazz-rock si imi facea negative in diferite tonalitati pentru a putea improviza – caseta o mai am si acum!… Ha-ha-ha-ha-ha… Toate acestea au fost (si sunt) momente frumoase pentru mine si daca e vorba de ei, tin sa le multumesc din suflet, si pe aceasta cale!

2. Care sunt chitaristii care au definit evolutia ta profesionala si care sunt etapele in formarea ta din punctul de vedere al influentelor?

Primele influente au fost cele din Zalau, Calin Boca si Mihai Maja. Mai tarziu am devenit fan inrait Yngwie Malmsteen pentru ca dupa aceasta perioada, prin caseta primita de la Mihai, lumea muzicala sa mi se dea peste cap prin fascinanta muzica produsa de Jason Becker. Tin minte ca prima auditie m-a obosit!… Ha-ha-ha-ha-ha…
Ca influente, sunt foarte multi chitaristi care mi-au placut si inca imi plac, cum ar fi Eddie Van Halen sau Steve Vai, care m-a fascinat pe albumul trupei Whitesnake, Slip of the Tongue. Preferatii mei au ramas pana in zilele astea Jason Becker, Marty Friedman, chitaristi pe care ii ascult cu multa placere la orice ora din zi si din noapte!

3. In tara ai avut sansa sa intalnesti muzicieni care sa te marcheze in mod determinant si la care azi sa te gandesti cu mult drag?

Foarte multi! In afara de cei sus-mentionati, urmatorul pas important in viata mea a fost cand m-am dus in probe pentru Shekinah, la Nimrod (Nimrod Szedlacsek, ex-Altar, Shekinah & 4motion) acasa, unde ma astepta impreuna cu Andy (Andy Ghost, Altar, ex-Shekinah)! Am avut emotii!… Ha-ha-ha-ha-ha… Pe ei ii cunosteam doar din concertele Altar la care am participat de cateva ori ca spectator, trupa in care, pe acea vreme, activa si Calin Boca. Anii petrecuti in Shekinah au fost cei mai importanti pentru mine: am invatat enorm de la colegi, am cantat pentru prima data pe scene mari din Romania, efectiv am acumulat experienta de scena – au avut mare influenta asupra mea Andy, Nimrod, Florin (Florin Hamza, ex-Shekinah), Zoli si Gabi (Gabi Bota, ex-Shekinah)! De fiecare data, ma gandesc cu foarte multa placere la anii petrecuti acolo si… sa nu-i uit pe Marius Pop, chitaristul care m-a inlocuit in Shekinah, si Gabi Dragan, cel care l-a inlocuit de cateva ori la tobe pe Florin! Slava Domnului, tin legatura cu fiecare dintre ei si, din cand in cand, mai vorbim pe chat!

4. Inainte sa pleci, in ce formatii ai cantat in Romania si ce rol au avut acele experiente?

Cred ca, fara sa vreau, am raspuns la aceasta intrebare mai sus… Ha-ha-ha-ha-ha… Am avut cateva experimente la Zalau dupa care pasul cel mai mare a fost Shekinah. Primii pasi de experienta scenica au fost facuti cu Shekinah – aici doresc sa-i multumesc lui Andy pentru multele sfaturi primite care mi-au fost de ajutor si pe care nu le-am uitat pana in ziua de azi !

5. Ne-ai putea povesti cum ai ajuns in Budapesta si care a fost evolutia ta in capitala maghiara, pana azi?

Primul pas a fost, de fapt, la Debrecen unde am fost invitat sa inregistrez chitara pe un album live de Gospel – a fost ceva extraordinar! Pentru prima data am luat parte la un proiect mai amplu, cu suflatori, cor si asa mai departe. Dupa inregistrari am luat parte si la mixaj si mastering. Am ramas acolo un an dupa care am simtit ca vreau sa merg mai departe pentru ca in Ungaria, fiind o tara mica, tot ce tine de industria muzicala se petrece in Budapesta. Asa ca mi-am facut bagajele si m-am mutat in capitala. Dupa 6 luni de zile am facut primul pas si am fost invitat sa inregistrez un album pop al unui artist foarte cunoscut, dupa care am luat parte si la cateva concerte. In aceasta perioada l-am cunoscut pe Zeffer András, liderul trupei Mobilmania si, de mai multe ori, am fost cazati in acelasi hotel. Timp de un an de zile am activat ca ’session musician’ in diferite proiecte si, in primul rand, inregistrari. Cel mai important pas facut in aceasta perioada a fost ca am inceput sa lucrez la propriul meu disc pe care mi l-am dorit de foarte multa vreme, fiind impins de faptul ca celebrul producator Mike Varney (cel mai mare producator de chitaristi din toate timpurile: Jason Becker, Marty Friedman, Richie Kotzen, Greg Howe, Paul Gilbert, Vinnie Moore si multi altii) a luat legatura cu mine pentru ca a fost interesat de material. Toate acestea s-au intamplat prin intermediul companiei de chitare Carvin, cu care am inceput sa lucrez in acea perioada. Ei au construit prima mea chitara personalizata.

In ianuarie 2010 am fost ales noul chitarist al trupei Mobilmania si RockBand, 2 trupe cu nume grele in Ungaria si un trecut fabulos; oameni care canta impreuna de peste 30 de ani si au discuri de platina, aur si asa mai departe… Ma simt foarte bine cu ei, sunt foarte fericit ca am devenit colegi si am un respect enorm fata de ei!

6. Stiu ca ti s-a oferit sansa sa canti cu, probabil, cea mai importanta formatie rock din Ungaria, EDDA Muvek. Cum s-a materializat acea colaborare si… cum a fost sa canti impreuna cu artisti de prima clasa, precum Pataky Attila, Alapi Istvan si Gomory Zsolt?

Chitaristul Alapi István mi-e prieten de mai multa vreme, adica dinainte sa ma mut in Ungaria. Prin iunie-iulie 2008 am primit un telefon si am fost intrebat daca doresc sa iau parte la un concert din Budapesta ca invitat, in turneul EDDA 2008, in fiecare oras avand invitat cate un chitarist. Pe 8 august 2008 a venit ziua concertului – a fost pentru prima data cand am avut emotii… Recunosc… Ha-ha-ha-ha-ha…
E o amintire extrem de frumoasa! Pataky Attila, Alapi István, Gömöry Zsolt au fost foarte draguti cu mine.

Dupa aceasta experienta, mi-a ramas in minte un lucru: atitudinea lor fata de fiecare concert, felul in care se pregatesc inainte de urcarea pe scena. Fiecare membru isi pregateste cu grija hainele de scena… s.a.m.d… Ma refer la spiritul de trupa… aceste lucruri mi-au atras foarte mult atentia si mi-au ramas intiparite in minte. Acesti oameni respecta atat scena, cat si publicul si, bineinteles, asta se si oglindeste in succesele pe care le au, ei fiind cea mai cunoscuta trupa rock din Ungaria.

Pentru a doua oara, am intalnit aceste lucruri la Mobilmania. Intr-un cuvant: PROFI! Dupa acest eveniment am fost contactat de Gitar Magazin pentru a face un interviu care a reusit foarte bine!

7. Credinta a avut si are un rol important pentru tine. In ce fel crezi ca a influentat tot ce ti s-a intamplat in ultimii ani?

Credinta in Dumnezeu m-a dus mai departe tot timpul si El m-a indrumat si m-a ajutat la fiecare pas pe care l-am facut pana acum, El fiind sursa inspiratiei mele. De foarte multe ori am fost in situatii dificile si am fost dezorientat. De exemplu, cand m-am mutat la Budapesta am pasit prin credinta cu 100 de Euro in buzunar. Am venit fara sa cunosc pe nimeni aici, fara sa cunosc orasul, efectiv am venit la zero din toate punctele de vedere. Nu cred ca reuseam fara credinta si fara ajutorul Lui! Pot sa spun cu mana pe inima ca, prin urcusuri si coborasuri, Dumnezeu a fost cu mine de fiecare data si nu m-a parasit niciodata. L-am simtit in toate, pana la cele mai mici detalii din viata mea, chiar si in momentele asa-zis “negre” – aici nu ma refer la situatii materiale…

Ca muzician pot sa spun ca El ma tine in toate si ca El este sursa insipratiei mele, bineinteles atata timp cat stau “conectat la sursa”. In decursul vietii mele, de cand L-am cunoscut pe Dumnezeu, am simtit si mi-a aratat de foarte multe ori ca ma iubeste si ca este singura sursa de incredere, Cel care nu te paraseste niciodata! A, sa nu uit… El e cel care iti pune vise marete in inima si ti le si realizeaza, deci sfatul meu e sa nu ezite nimeni sa viseze lucruri marete si sa-si puna standardele la un nivel cat mai ridicat, caci toate lucrurile bune se fac prin El si cu El!

8. Ce urmeaza pentru Jani J. Szentkiralyi? Ce iti doresti pentru viitor?

Hmmm… am vesti bune, slava Domnului! In mai 2010 a inceput turneul Mobilmania si, pana in septembrie, avem circa 40 de concerte, in Ungaria, Romania si Slovacia. Pana pe 1 octombrie trebuie sa terminam inregistrarile noului disc, album la care particip nu numai in calitate de chitarist, dar si in calitate de compozitor. Sa am ocazia sa compun impreuna cu nume grele din muzica maghiara, precum Zeffer András, Kékesi László, Donászy Tibor, Rudán Joe, muzicienii cu discuri de platina si aur, este un mare privilegiu pentru mine!

Zilele acestea am trimis materialul demo lui Mike Varney si lui Jason Becker, de la care am primit deja un email foarte dragut. Intre timp, l-am cunoscut pe senzationalul tobosar Atma Anur (tobosarul chitaristilor) – el e cel care a facut toba pe Cacophony, Jason Becker, Richie Kotzen si a cantat cu Journey si multi multi altii. Vestea buna e ca vom lucra impreuna pe albumul meu! Vorbim destul de des, schimbam idei, iar in cateva saptamani ne apucam de lucru. Pentru mine este o onoare si ma simt binecuvantat sa-l am ca partener pe Atma pe acest disc, care sper din toata inima sa se realizeze in cat mai scurt timp!

Jani J. Szentkiralyi pe YouTube

PARTEA a 2-a – interviu ATMA ANUR

Acum as dori sa-i pun cateva intrebari si lui Atma Anur! Atma, iti multumesc pentru ca ai acceptat sa faci parte din acesta discutie!

9. Cum l-ai cunoscut pe Jani si cum s-a ivit ocazia sa lucrezi la primul sau album solo, in calitate de tobosar? Ce te-a motivat sa lucrezi cu un chitarist care inca nu-i foarte popular, avand in vedere colaborarile tale din trecut cu chitaristi de talie mondiala, precum Jason Becker si Richie Kotzen?

Pentru prima data, l-am intalnit pe Jani pe internet, mai exact pe Facebook. Astfel de platforme virtuale de comunicare, pe care am inceput sa le folosesc recent, au devenit o parte reprezentativa a vietii mele sociale. Pe langa Facebook, am tinut legatura cu Jani pe MySpace si, recent, pe Skype.

In muzica sunt intotdeauna interesat de noutate si de noi incercari. Am fost dintotdeauna genul de om in permanenta cautare de muzicieni “pe felia lui,” muzicieni cu gusturi similare si care nu se tem sa-si cerceteze constant resursele creative. Sunt “sideman” de profesie si am o atitutine deschisa fata de muzica – de orice gen ar fi ea – si fata de muzicieni. In cariera mea de “sideman” nu am fost motivat nici de faima, nici de bani, ci doar de calitatea muzicii si a instrumentistior cu care lucrez. In decursul anilor am avut ocazia sa lucrez cu diferite trupe, cu nenumarate stiluri de muzicieni, multi necunoscuti in momentul in care am inceput colaborarea cu ei. (Perpetual Burn, de exemplu, a fost primul album solo al lui Jason, care avea pe atunci doar 18 ani.) Nu incerc sa fiu un star… Ceea ce imi doresc e sa continuu sa fac muzica de calitate, iar asta nu e atat de simplu cum ar parea.

10. Ne-ai putea dezvalui cate ceva despre setul de tobe pe care il vei folosi pe albumul lui Jani? Ne-ar interesa pentru ca esti cunoscut ca un maestru al formulelor ritmice ciudate, al poliritmiei si pentru ca folosesti seturi de tobe cu foarte multe componente. La ce ne putem astepta de la partitura de tobe si de la sectia ritmica?

In ultimii 20 de ani am folosit tobe DW/PDP si cinele Sabian. Numarul si marimea tobelor si cinelelor le aleg in functie de muzica la care lucrez. Cel mai mare set de percutie pe care l-am folosit include 2 tobe mari (bass drums), 6 tamuri (toms), 3 fusuri (hi-hats) si in jur de 15 cinele (cymbals); cel mai mic include doar o toba mica (snare drum) si maturi (brushes). Nu pot sa spun cu certitudine de 100% ce set de percutie voi folosi pentru Jani inainte de a canta melodiile respective. Ce pot spune insa dupa cateva ascultari este ca voi folosi din plin doua tobe mari.

Desi iubesc poliritmia si ceea ce se numeste “odd metre”, nu m-as numi un maestru. M-as numi, mai degraba, un discipol cu o experienta de 37 de ani in studiul muzicii, care incearca, in orice context s-ar gasi, sa dea ce are mai bun.

In legatura cu albumul lui Jani, va puteti astepta la niste “grooves” interesante si de calitate, la maiestrie si rafinament. Stilul de compozitie al lui Jani e foarte bun, similar stilului lui Jason Becker, asa ca va puteti face o idee. Jani e un instrumentist excelent.

11. Ai lucrat cu Mike Varney si cu Shrapnel Records. Ce parere ai despre albumele instrumentale de azi, avand in vedere ca frecventa solo-urilor de chitara si albumelor solo de chitara a scazut in mijlocul anilor ‘90, dar in aceste zile interesul a inceput sa creasca?

Prin Shrapnel, Mike Varney a realizat ceva extraordinar in industria muzicala. Colaborarea mea cu Mike si cu multi dintre chitaristii pe care i-a descoperit au constituit experiente minunate in cariera mea. Pentru mine importante sunt atat partea vocala, cat si cea instrumentala. Realizarile lui Mike in decursul anilor au contribuit la o crestere a receptivitatii muzicale in ceea ce priveste chitara. Albumele produse de Mike au schimbat modul in care chitara, ca instrument, e perceputa si utilizata in cultura si muzica moderna.

Nu ma pot pronunta cu privire la realizarile altor muzicieni. In ceea ce ma priveste, din 1985, cand mi-am inceput cariera, si pana azi n-am incetat sa fac muzica. Inregistrez muzica si acum; sunt la al saselea CD anul asta, care se adauga celor 119 inregistrate incepand din 1985. Calitatea, in ceea ce ma priveste, a ramas la acelasi standard ridicat – cu alte cuvinte, incercam sa dam ce avem mai bun… Punct. Am invatat foarte multe de la Mike si Steve Fontano in ceea ce priveste obtinerea celor mai bune performante la momentul inregistrarii unui cantec. As vrea sa adaug faptul ca unii chitaristi care au urmat unora precum MacAlpine sau Becker s-au concentrat mai mult pe dexteritate, pe abilitatea fizica, si mai putin pe muzicalitate, ceea ce ar putea face ca unele inregistrari sa fie mai putin interesante decat altele… Nu stiu.

12. Ce rol a avut si are credinta in viata ta, atat la nivel personal, cat si cu referire la muzica pe care o faci?

Pe plan personal, muzica inseamna sa fii egal cu tine insuti si sa te vezi asa cum esti cu adevarat. Muzica inseamna, de asemenea, pe plan interpersonal, comunicarea cu ceilalti. Sunt crestin. Cred in Isus Cristos ca manifestare a Celui care a creat tot ceea ce exista. Banuiesc ca ceilalti sunt mai in masura sa vorbeasca despre modul in care realitatea, asa cum o percep personal, se regaseste in expresia mea exterioara.

Atma, iti multumesc mult pentru timpul acordat si pentru amabilitatea de a ne raspunde la aceste intrebari! Asteptam vesti bune de la tine si iti dorim mult succes in continuare!

BASSPLAYER.RO: Ce s-a intamplat cu The Marker dupa castigarea trofeului de argint la Cerbul de Aur 2009? A urmat o perioada mai linistita…

PAUL MATES (voce/chitara The Marker): Dupa Cerbul de Aur, pentru aproximativ 3 luni, am profitat de castigarea premiului si am umblat din televiziune in televiziune dupa cum ne-a aranjat casa de discuri si am avut concerte. Dupa anul nou a venit iarna, si, cum artistii consacrati nu au cantari in primele luni ale anului, nu am avut nici noi, apoi ne-am pregatit de videoclip si am aranjat totul pana in cel mai mic detaliu, lucru care ne-a luat mult timp, dar s-a anulat, iar de 1 luna si jumatate incoace lucram la organizarea acestui turneu. Pare ca o jumatate de an nu am facut nimic, dar am facut lucruri care nu se vad.

BASSPLAYER.RO: De unde ideea unui set de concerte caritabile si ce inseamna pentru voi acest prim turneu?

P.M.: Intr-un fel a pornit de la Roton, care ne propusese un concert caritabil pentru cineva, dar pana la urma nu a mai avut loc si auzind de Sorin, care sta la cateva strazi distanta de mine, m-am gandit ca ar fi foarte bine sa organizez un turneu. E bine pentru el, ca putem sa facem rost de ceva bani (sper sa vina lumea la concerte), bine pentru noi, ca suntem in priza si un turneu e favorabil din punct de vedere muzical pentru noi, si bine si pentru altii, ca putem veni in diferite orase sa fim auziti de fani.

BASSPLAYER.RO: Aveti multi invitati din prima linie a show-biz-ului romanesc. Cum i-ati ales? Stilistic sunt diferente majore…

P.M.: Am cunoscut multi artisti in ultima perioada si cu toti acesti artisti de prima linie ne-am intersectat la un moment dat si ne-am dat seama ca sunt foarte de treaba. Avand nevoie si de nume sonore, le-am propus “sa se bage si ei”; fiind disponibili, iata ca multi dintre ei ne ajuta.

BASSPLAYER.RO: Fiind cunoscut ca solist Proconsul, la ce ne putem astepta de la aparitia solo a lui Bodo?

P.M.: Hai sa iti zic rationamentul din culise pentru concertul de la Bucuresti… Tot pe 19 vom avea un concert la Zilele orasului Codlea, adica la 200km de Bucuresti, si avand 3 solisti, noi vom fi singurul band usurand astfel munca tuturor. Bodo va veni si va canta o piesa sau doua cu noi ca invitat al trupei, la fel cum vor face si INNA si Alexandra Ungureanu. Cred ca vom face un cover si o piesa de la Proconsul, dar stilul The Marker…

BASSPLAYER.RO: Dupa turneu, ce urmeaza pentru The Marker? Pe cand primul album, primul clip si, poate, un nou single?

P.M.: Nu vreau sa promit multe si sa fac putine, dar stiu ca vom avea cel putin un single (nou) care nu va fi comercial, ci va fi reprezentativ pentru tinta muzicala spre care ne indreptam, piesa careia vrem sa ii facem videoclip, chiar daca nu vom fi sustinuti de Roton, doar pentru ca credem intr-un anumit stil muzical si credem ca va merge. Tintim niste festivaluri cheie in Europa pentru vara asta iar de album nu discutam inca. La un album este foarte multa munca si inca nu avem destul public pentru un album, trebuie sa mai crestem un pic.

Foto: www.myspace.com/themarkerband

BASSPLAYER.RO: De pe locul pe care stau, pare ca Grimus umbla cu o delicatete si determinare aparte pe sarma, pe sarma alunecoasa a industriei muzicale romanesti. Miscarile voastre sunt elegante, de un echilibru rar, si nu ating nicio extrema. De unde provine acest echilibru si care este motivul consecventei in tot ce faceti?

VALI RAUCA: Multumim pentru perspectiva acrobatica asupra trupei noastre. In zilele noastre cel mai frecvent motiv de renuntare si demoralizare pare a fi imposibilitatea oamenilor de a gasi un sens mai profund al lucrurilor. Consider ca in aceasta trupa noi am gasit un sens care ne-a rebusolat si ne da culoare existentei. Cred ca aceasta este cea mai buna explicatie pentru consecventa si echilibrul mai mult sau mai putin fragil despre care vorbesti.

BASSPLAYER.RO: Sunteti printre primele trupe din Romania care nu au prea multe in comun cu zona Hard ‘n’ Heavy. Ati venit cu ceva nou pentru publicul autohton, cu un discurs rafinat, care isi are originile in rock-ul alternativ britanic. Unii spun ca sunteti Muse-ul romanesc, altii nu va compara dar va considera o formatie “intelectualista”, iar altii… pur si simplu va asculta, fara prea multe observatii… De fapt, Grimus din ce zona muzicala vine si in ce fel se integreaza in acest spatiu cultural?

V.R.: Grimus a pornit in primul rand dintr-o uriasa nevoie de exprimare. Nu stiam ce va iesi, cum va suna si in ce directie vom merge. Eu eram clar influentat de trupe de dincolo gen Radiohead, R.E.M, Placebo, Muse pentru ca aceasta era muzica pe care o ascultam obsesiv la momentul infiintarii trupei. Cu timpul mi-am largit mult mai mult orizontul si am descoperit foarte multe trupe din genuri diferite care m-au facut sa vad altfel lucrurile. In principiu oamenii catalogheaza in functie de reperele cu care se simt confortabili. De aceea am fost asemanati cu trupe de la Muse pana la Porcupine Tree. Indraznesc sa afirm ca daca toate trupele de mai sus nu ar fi existat, Grimus ar fi cantat aceeasi muzica pe care o stiti deja. Ne integram foarte bine in spatial cultural clujean, pentru ca acest oras are marele noroc de a fi un important centru universitar, oamenii sunt educati si deschisi la minte.

BASSPLAYER.RO: Dupa un an si jumatate de la lansarea primului vostru album, “Panikon“, ce parere ai despre el? In opinia ta, are minusuri? Ai schimba ceva?

V.R.: In primul rand imi doresc foarte tare sa vina cel de-al doilea album pentru ca stiu ca va fi mai bun decat primul. Normal ca acum vad mai clar toate minusurile Panikonului, dar fara aceasta etapa nu ar fi avut loc evolutia necesara ca noi sa ne dam seama de minusurile primului album. Oricum, in afara de unele aspecte de mixaj si de cateva tonuri de care nu sunt multumit, eu sunt mandru de acest album, in primul rand pentru veridicitatea mesajului transmis de fiecare piesa in parte.

BASSPLAYER.RO: Cum s-a produs intalnirea cu producatorul englez Adam Whittaker si care sunt obiectivele comune? In ce fel crezi ca va influenta colaborarea cu el viitorul trupei si ce urmeaza pentru Grimus?

V.R.: Adam a dat de noi pe myspace iar noi, crezand ca e vreun parlit, i-am ignorat mesajul vreo cateva luni, pana cand unul dintre noi i-a descoperit accidental portofoliul. Omul s-a oferit sa ne faca un nou mix la piesa In a Glimpse, ne-am convins ca stie ce face si am inceput colaborarea. Speram ca impreuna cu el sa scoatem un album care sa sune foarte bine, mai ales ca si la primul album am simtit uneori lipsa unui producator – o meserie cel putin ignorata la noi si extrem de respectata si banoasa la ei.

BASSPLAYER.RO: Este posibil sa existati (de exemplu) peste 5 ani fara sa fi intrat in circuitul european de concerte si festivaluri?

V.R.: Da, este posibil, mai ales ca tara noastra nu a prezentat niciodata vreun interes pentru scena muzicala internationala. E foarte greu, dar noul val de trupe din care facem parte si noi gen: Les Elephants Bizzares, Persona, Byron, The MOOoD, The Amsterdams, Kumm, ma face sa ma gandesc cu optimism la viitorul muzical al acestei tari.

BASSPLAYER.RO: Ce fel de relatie s-a dezvoltat cu mass-media on-line si off-line din tara? Sunteti multumiti de interesul presei fata de activitatea voastra?

V.R.: Pe parcurs am adunat foarte multe contacte si avem o relatie destul de buna cu reprezentantii presei, in special din Cluj-Napoca si Bucuresti. Din pacate insa, cele mai multe publicatii si posturi de televiziune promoveaza mult gunoi si situatia aceasta nu se va schimba prea curand, ceea ce ma face sa cred ca si nivelul de cultura pe plan national va stagna inca multa vreme.

BASSPLAYER.RO: Ce sfaturi ai da unei trupe tinere si care crezi ca sunt capcanele de evitat?

V.R.: Nu stiu ce sfat sa dau unei trupe tinere. Cred ca o reteta reusita consta intr-un dozaj optim de nebunie-creativitate-revolta-curaj-incredere-studiu-frustrare-sex-alcool-postinor-dulciuri-reinventare-nesomn.

Foto: Grimus World on Flickr

MOARTE CLINICA & VIATA – UN INTERVIU CU RAUL GIURA

“Raul Giura, fost presedinte al asociatiei Alcoolicii Anonimi in Romania, a facut o calatorie lunga, de la dependenta de alcool, prin experienta mortii clinice, pana la implicarea trup si suflet in lucrarea crestina din penitenciare si in lupta impotriva dependentelor. Va invit sa-l primiti cu bratele deschise si sa-l ascultati in minutele urmatoare.”

Interviu realizat de sotia mea, Anca*, pentru RVE Cluj.

DOWNLOAD: Interviu Raul Giura

INCEPUTUL: MOARTEA

Raul Giura: “…am decis sa ma sinucid, am luat o otrava foarte puternica… a venit salvarea si mi-au constatat decesul – am luat cianura, o cantitate care poate omora o suta de oameni, nu unul singur… Am fost dus la urgenta, au incercat medicii sa ma resusciteze dar n-au reusit. Au completat hartiile de deces si m-au trimis la morga. Eu la morga m-am trezit, la morga mi-am revenit…”

EXPERIENTA MORTII CLINICE

R.G.: “Am avut o experienta spirituala extraordinara si am trait niste clipe fantastice. Mi-am vazut toata viata, tot ce am facut si mi se releva – mi se spunea – de ce am venit eu aici, ce trebuia sa fac si ce am facut, de fapt, ce era important in viata mea si la ce am dat eu importanta.”

A.B.S.: (…) …ati vazut alta lume? Cum arata o asemenea alta lume?

R.G.: “Erau niste fiinte de lumina care se apropiau de mine si simteam ca nu pot sa fac fata… simteam o bucurie si o stare de beatitudine atat de intensa incat simteam ca ma dezintegrez in mii de bucati… nu puteam face fata la toti… transmiteam sa stea deoparte. (…) E foarte greu sa vorbesti de acele lucruri pentru ca nu au niciun corespondent in lumea noastra.”

“Cea mai mare suferinta pe care am trait-o in viata… cand m-am trezit, inapoi, aici. A ramas un dor extraordinar…”

A.B.S.: “Dumneavoastra v-ati dat seama, la un moment dat, in experienta asta supranaturala, ca ati trecut dintr-o lume in alta, ca ati murit?”

R.G.: “Da, da…”

A.B.S.: “Cum ati perceput asta?…”

R.G.: “E un pic de teama, de spaima, dar… dupa aceea urmeaza o liniste, o pace nemaipomenita si… pot sa spun oricui vrea sa asculte ca, de fapt, nu exista moarte. (…) E doar o trecere, ca si cum intri din camera asta in cealalta camera. Nu exista moarte, totul este viata. E atata bucurie, atata frumusete… e doar o trecere, o usa care se deschide spre acasa. Acolo-s acasa, aici nu-s acasa.”

*Anca Brasfalean Sebestyen, redactor la Radio Vocea Evangheliei, Cluj

Foto: stockxpert.com

BASSPLAYER.RO: Esti basistul din The Marker, formatia-revelatie a lui 2009, cu care intr-un singur an ai parcurs un traseu impresionant. Cum te simti ca parte din acest “miracol”?

ANDREI PRODAN: Da, eu sunt basistul trupei The Marker, dupa cum ai spus, si care speram noi sa nu ramana “fomatia-revelatie” doar a anului 2009. Bine spus “miracol”, sunt foarte uimit si entuziasmat de ce se intampla cu noi. Am inceput de un an de zile si am reusit sa realizam destule pana acum si ne dorim ca lucrurile sa nu ramana aici.

BASSPLAYER.RO: De unde dragostea pentru bas? Cand si cum s-a intamplat apropierea de acest instrument?

A. P.: O sa sune ciudat, dar mie nu mi-a placut niciodata chitara bas, mi s-a parut un instrument ascuns intr-o formatie si greu de perceput de catre ascultatori. Am fost silit de tatal meu, daca nu e prea dur spus, sa invat la chitara bas pentru ca era nevoie sa completez o alta trupa. Ii multumesc pentru ca a fost consecvent cu mine atunci si nu m-a lasat in voia mediocritatii. Eram la varsta de 12 ani cand am invatat sa cant, atunci cand bataia mingii si joaca de-a “pac pac” iti ocupau tot timpul pana sa apara calculatorul si-n casa mea. Imi era foarte greu sa-mi las colegii din echipa de fotbal, stiind ca la ora 18.00 aveam intalnire cu profesorul meu particular de chitara. Pe atunci stiam si chitara acustica, acest lucru m-a ajutat sa pricep mult mai  usor cum functioneaza acest instrument numit bas. Iata ca usor, usor a venit si dragostea, cred ca mi s-ar fi potrivit pe atunci piesa “Choose to love” a trupei The Marker.

BASSPLAYER.RO: Din cate stiu, canti pe un Fender. De ce preferi aceasta marca si nu Music Man, Warwick, Yamaha sau alta? Ne prezenti basul tau?

A. P.: Daca as fi avut bani multi mi-as fi cumparat unul din fiecare brand, chiar daca Warwick-ul nu ma prea atrage cu aspectul sau si de Yamaha nu am avut parte. Music Man-ul mi s-a parut intotdeauna “fratele mai mic” al Fenderului, dar, dupa cum ti-am spus, nu m-a ajutat bugetul ca sa-i pot face o analiza mai indeaproape. Chitara pe care cant acum este, evident, un Fender, model American Vintage ‘57 Precison, construit in SUA. Nu prea pot spune multe despre ea pentru ca este foarte simpla, dar, exprimandu-ma mai direct, suna “de te-ndoaie”. Dupa cum spuneam, mie imi plac chitarele mai “vintage” si nu prea complicate de aceea intodeauna am adrmirat Fenderul, care prin simplitatea lui a fost si va ramane brandul de top in stilul pe care-l abordez cu trupa.

BASSPLAYER.RO: Cum functioneaza colaborarea cu Octav [Octav Capota, tobe, The Marker], a doua jumatate a sectiei ritmice? Care sunt aspectele muzicale carora le acordati o atentie deosebita?

A. P.: Evident, ca si basist, Octav e primul om la care sunt atent in timp ce cantam. Toata lumea a auzit de expresia “basul si cu toba mare” si e chiar adevarata. Daca aceste doua elemente nu sunt contopite in mod corect, automat dispare balansul trupei, iar tobele isi pierd muzicaliatea. In rest, incercam sa fim cat mai atenti unul la celalat in timpul cantatului si sa nu uitam ce am stabilit acasa.

BASSPLAYER.RO: Esti interesat si de alte zone muzicale? Daca ai avea oportunitatea, in ce zone stilistice te-ai aventura cu un alt proiect?

A. P.: Deocamdata nu prea am avut cand sa fiu interesat, pentru ca intotdeauna am iubit rock-ul si acest lucru mi-a cam pus “ochelari de cal”.

BASSPLAYER.RO: Din cate stiu, pentru The Marker exista si o calatorie spirituala si acest drum este legat de crestinism si de mediul evanghelic. Ce ne poti spune despre acest aspect? Este posibil ca succesul vostru sa fie consecinta unor vieti bine fundamentate din punct de vedere spiritual?

A. P.: Eu cred ca orice om, in orice domeniu, ar trebui sa aiba o viata bine fundamentata din punct de vedere spiritual. Trupa The Marker este si ne luptam sa fie bazata pe o platforma sanatoasa si necontaminata din punct de vedere spiritual, moral si restu’. Sucesul care ne-a urmarit si care ne va mai urmari se datoreaza absolut lui Dumnezeu.

BASSPLAYER.RO: Cum vezi viitorul The Marker? Poate exista optiunea ca formatia sa supravietuiasca exclusiv in Romania? Cat de importanta ar fi intrarea pe noi piete muzicale, in primul rand, cele europene?

A. P.: Dorinta noastra a fost intotdeauna sa apara o trupa de genul The Marker in Romaina, care sa fie bine structurata pe toate planurile, acestea fiind: muzicalitate, imagine, comercialitate si, nu in ultimul rand, stabilitate. Eu sper ca trupa The Marker, si nu numai, sa reuseasca sa ridice nivelul tarii din toate puncetele de vedere. Cat despre iesirea in afara suntem disponibili la orice oferta, acest lucru fiind dovedit de faptul ca versurile noastre sunt in engleza.

Foto: Andrei Prodan

Today is a good day to die!” – cu aceste cuvinte incepe filmul Flatliners. L-am vazut cu multi ani in urma dar n-am reusit sa uit aceasta replica…

“Today is a good day to start a blog!” – asa va incepe “nebunia” de pe bassplayer.ro…

Imi place mai mult sa scriu decat sa vorbesc si, intr-un fel, imi este si mai usor. Acest blog s-a nascut in ideea de a vorbi despre lucrurile care ma preocupa si despre care si mie mi-ar placea sa citesc. Subiecte & scrieri simple, prietenoase sau incomode, calde sau reci… toate la un loc.

Sper sa va simtiti bine “la mine acasa”, pe bassplayer.ro!

Let the journey begin!…

Foto: stockxpert.com