Calificare vs. profesie

Sunt sigur ca nu sunt singurul care a observat ca foarte multi nu profeseaza conform calificarii lor. Fara sa dispun de statistici sau de alte informatii oficiale, cred ca ne apropiem de un procentaj destul de mare (30-40%?), deloc neglijabil. Probabil ca-i o problema specifica fostelor tari comuniste in care, din cauza mai multor disfunctionalitati, fiecare se descurca asa cum poate, iar piata serviciilor e in dezvoltare si in curs de reglare. Din pacate, exista si un revers al medaliei: in unele domenii nivelul de profesionalism e mult sub cel vest-european.
Cateva exemple concrete din jurul meu (calificare & profesie actuala):
1. Inginer constructor – administratorul unui business de vanzare si distributie de instrumente muzicale,
2. Absolvent filologie – online marketer,
3. Profesor de muzica – web designer,
4. Balerina – transatoare de carne intr-o carmangerie,
5. Vitriniera (profesie existenta inainte de ‘90 – echivalentul actual ar fi o combinatie intre DTP si design interior) – vanzatoare intr-un magazin cu profil muzical,
6. Filolog – secretara intr-un birou notarial,
7. Depanator TV – ghid turistic,
8. Profesoara de pian – vanzatoare intr-o florarie,
9. Cercetator-fizician – profesor de matematica,
10. Inginer in industria miniera – contabil,
11. Violonist – om de afaceri,
12. Ziarist – manager in zona artelor,
13. Absolvent canto – instructor de arte martiale,
14. Sculptor – horticultor,
15. Absolventa teologie – educatoare intr-o gradinita,
16. Profesor de muzica – muncitor intr-o fabrica Audi,
17. Regizor teatru – casier intr-un supermarket,
18. Filosof – taximetrist,
19. Chimist – agent imobiliar,
20. Avocat – muzician profesionist
Daca-ti place ideea, simte-te liber sa continui lista pe blogul tau, cu ajutorul cititorilor.
Distractie placuta!
Tagged as calificare, profesie + Categorized as una-alta
cine-i regizor si casier intr-un super market?
Nu pot sa-ti spun cine-i, dar persoana exista…
Ca regizor te ajuta orice meserie, mai ales astea in care ai de lucru cu oamenii, nu o spun ca o scuza, dar unele lucruri le inveti asa pe viu, nu la teatru, la scena, acolo unde omul se comporta cotidian, fara pretentii de intelectual.
In Romania multor artisti li se da sansa de a gusta si din astfel de bunatati… Apropo, cunosc un regizor de teatru care-i casier la UPC…
cat de tare! inseamna ca intalneste in fiecare zi cate 200, 300 de oameni, ce oportunitate minunata de a-si implini mandatul, mergeti in toata lumea si….NOT!
)))